Ali Hosseini Khamenei a fost al doilea lider suprem al Iranului, asumându-și această funcție în 1989. Anterior, a îndeplinit rolul de președinte al țării din 1981 până în 1989. A fost un opozant vehement al fostului șah și a fost arestat de șase ori, fiind ulterior exilat timp de trei ani în perioada domniei lui Mohammad Reza Pahlavi.
Ayatollahul Ali Khamenei, în vârstă de 85 de ani, a jucat un rol esențial în criza actuală din Orientul Mijlociu. Ca lider suprem al Iranului, ceea ce îl face cea mai înaltă autoritate religioasă și politică a țării, el a avut ultimul cuvânt în toate deciziile importante. De asemenea, a fost comandantul-șef al forțelor armate și a controlat Garda Revoluționară, responsabilă cu apărarea ideologică a Revoluției Iraniene din 1979, având rolul de a proteja țara împotriva amenințărilor interne și externe.
Khamenei s-a născut în 1939 în Mashhad, al doilea oraș ca mărime din Iran și un important centru spiritual pentru musulmanii șiiți. După Revoluția Islamică din 1979, a devenit rapid o figură proeminentă în noul regim teocratic. În iunie 1981, a fost victima unei tentative de asasinat care i-a paralizat brațul drept, ceea ce l-a transformat într-un erou în ochii iranienilor, care l-au ales șef al statului. În perioada 1981 – 1989, cât a fost președinte, a devenit un susținător fervent al primului lider suprem, Ruhollah Khomeini. După decesul lui Khomeini, Ali Khamenei a fost ales de către Adunarea Experților ca noul lider suprem pe 4 iunie 1989, având 49 de ani.
Khamenei a fost unul dintre liderii Iranului în timpul războiului Iran-Irak din anii 1980 și a dezvoltat relații strânse cu Gărzile Revoluționare, pe care le controla, având puterea de a alege și demite comandanții acestora.
Ali Khamenei a fost cunoscut ca un autocrat, fiind ostil față de Occident și sprijinind politica externă a Iranului în Orientul Mijlociu.
Față de SUA, a fost constant critic, acuzându-i pe americani de susținerea terorismului și de destabilizarea regiunii Orientului Mijlociu. Deși au existat încercări de acorduri, precum Planul Comun de Acțiune (JCPOA) din 2015, care urmărea limitarea programului nuclear al Iranului, SUA s-au retras unilateral în 2018, reinstaurând sancțiuni care au tensionat din nou relațiile.
În ceea ce privește țările din regiune, Ali Khamenei a sprijinit și înarmat grupări teroriste, cum ar fi Hezbollah în Liban și rebelii Houthi în Yemen.
Pe plan intern, în ciuda declarațiilor de unitate națională, Ali Khamenei a fost un dictator religios. Criticile la adresa sa au fost mai mult simbolice, fiind contestat în special pe plan internațional pentru reprimarea opoziției și restricțiile asupra libertății de exprimare. A fost perceput ca un lider conservator, promovând valorile islamice tradiționale. În septembrie 2022, poliția regimului a omorât-o pe Mahsa Amini, o tânără kurdă, pentru că nu respecta normele referitoare la purtarea voalului islamic. Protestele care au izbucnit la nivel național în urma acestui incident, sub sloganul „Femeie, viață, libertate”, contestau nu doar codul vestimentar impus de regim, ci și legitimitatea întregii orânduiri.
De peste 30 de ani, Khamenei a condus Iranul cu o mână de fier, făcând față sancțiunilor, protestelor și multiplelor crize geopolitice.
Totuși, după ce Hamas, organizația susținută de Teheran, a atacat Israelul pe 7 octombrie 2023, influența regională a lui Khamenei a început să slăbească. Israel a atacat puternic aliații Iranului – de la Hamas în Fâșia Gaza, la Hezbollah în Liban, rebelii Houthi în Yemen și milițiile pro-iraniene din Irak. De asemenea, aliatul apropiat al Iranului, dictatorul Bashar al-Assad, a fost înlăturat de la putere în Siria. Cea mai recentă confruntare a început pe 13 iunie, când Israel a atacat Iran, vizând instalațiile sale nucleare. În ciuda avansării semnificative a îmbogățirii uraniului, Iranul a afirmat de multe ori că programul său nuclear are scopuri pașnice și a negat dezvoltarea unei bombe atomice.
