Persoanele în vârstă sunt mai susceptibile să dezvolte forme severe de gripă sau COVID-19, iar un nou studiu realizat de Universitatea din California, San Francisco (UC San Francisco) aduce lămuriri asupra acestei probleme.
Conform cercetării, celulele pulmonare îmbătrânite pot provoca o reacție imunitară excesiv de intensă, care poate transforma infecții minore în afecțiuni grave. Aceste descoperiri, publicate de ScienceDaily, oferă o nouă înțelegere a inflamației asociate vârstei și explică de ce o simplă tuse poate duce uneori la spitalizarea persoanelor vârstnice.
Celulele pulmonare îmbătrânite și inflamația
Cercetătorii au analizat fibroblastele, celulele structurale esențiale pentru menținerea țesutului pulmonar, pentru a înțelege modificările care apar în plămânii celor în vârstă. În cadrul experimentelor efectuate pe șoareci tineri, echipa a activat un semnal de stres asociat cu procesul de îmbătrânire.
Această activare a dus la formarea unor grupuri de celule inflamate, inclusiv celule marcate de gena GZMK, identificată anterior în cazurile severe de COVID-19. Cercetătorii sunt de părere că viitoarele tratamente ar putea viza aceste celule pentru a întrerupe ciclul dăunător cunoscut sub denumirea de „inflammaging”.
„Am fost surprinși să vedem că fibroblastele pulmonare colaborează cu celulele imune pentru a stimula inflamația”, a declarat Dr. Tien Peng, profesor de medicină și membru al Institutului de Cercetare Cardiovasculară și al Institutului de Cercetare a Îmbătrânirii Bakar de la UCSF. „Aceasta sugerează noi modalități de intervenție înainte ca pacienții să ajungă la o inflamație severă care poate necesita intubare”.
Fibroblastele și calea NF-kB
Fibroblastele joacă un rol crucial în menținerea stabilității și funcționalității căilor respiratorii și alveolelor pulmonare. Cu toate acestea, este bine cunoscut faptul că ele contribuie la inflamație în afecțiuni precum boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC).
Echipa de cercetare a investigat dacă semnalele emise de fibroblaste ar putea perturba plămânii considerati sănătoși. Aceștia au analizat o cale de semnalizare numită NF-kB, asociată frecvent cu bolile legate de vârstnicie. Activarea fibroblastelor a determinat semnalizarea macrofagelor din plămâni pentru a iniția un răspuns imunitar.
Acest răspuns a atras suplimentar celule imune din circulația sanguină, inclusiv celule marcate de GZMK. Deși aceste celule nu erau eficiente în combaterea infecției, aveau totuși un impact negativ asupra țesutului pulmonar.
Grupuri de celule imune și leziuni pulmonare
După formarea acestor grupuri de celule imune, șoarecii tineri au început să prezinte simptome severe în urma infectării, similare cu cele observate de obicei la persoanele vârstnice. Când cercetătorii au utilizat o metodă genetică pentru a elimina celulele GZMK, șoarecii au tolerat mai bine infecția, sugerând că îmbătrânirea țesutului pulmonar ar putea fi un factor major în inflamația dăunătoare.
De asemenea, cercetătorii au analizat țesutul pulmonar de la pacienți vârstnici care au fost spitalizați cu sindrom de detresă respiratorie acută (SDRA) asociat COVID-19. Probe de țesut au arătat aglomerări de celule inflamate, similare cu cele observate la șoareci. Pacienții cu forme severe ale bolii aveau un număr mai mare de astfel de aglomerări, în timp ce plămânii donatorilor sănătoși nu prezentau astfel de anomalii.
„Am observat în timpul pandemiei că pacienții noștri cei mai vulnerabili nu mai aveau infecția, dar continuau să sufere de o inflamație pulmonară persistentă și devastatoare”, a adăugat Peng. „Această interacțiune disfuncțională între celulele pulmonare și cele imune reprezintă o nouă țintă terapeutică promițătoare”.


