Pauza în activitățile economice din Libia a fost generată de căderea lui Muammar Gaddafi în 2011, în contextul Primăverii Arabe. De atunci, țara a fost marcată de conflicte interne, cu numeroase facțiuni rivale care au blocat oleoductele adversarilor. Aceste acțiuni de asfixiere economică, împreună cu lipsa investițiilor, au paralizat complet industria, așa cum menționează un articol publicat de El Economista.
În ciuda unei creșteri semnificative a producției în 2025, care a atins 1,38 milioane de barili pe zi, acest avans s-a datorat în mare parte stabilizării proiectelor existente, fără noi concesiuni. Anul a fost marcat de haos, cu pene de curent în întreaga țară și blocaje la benzinării, în ciuda faptului că petrolul era extras, dar nu putea fi transportat sau procesat din cauza amenințărilor militare.
Într-un moment considerat de mulți imposibil, Libia a organizat, miercuri, prima rundă de licitații din ultimii 17 ani, având ambiția de a iniția o relansare semnificativă și de a stimula piața globală. Printre participanți s-au numărat cele mai mari companii din sector, precum Chevron, BP, Eni, Repsol și QatarEnergy. Totuși, reacția pieței a fost una de dezamăgire.
„Am asistat la o licitație istorică, dar rezultatele nu au fost conform așteptărilor”, au comentat specialiștii de la Energy Intelligence. Aceștia au subliniat că din cele 22 de blocuri scoase la ofertă, doar cinci au fost adjudecate de companiile internaționale. Restul a fost marcat de incertitudine, având în vedere că National Oil Corporation nu a divulgat prețul licențelor și a anunțat o nouă rundă de licitații pentru sfârșitul acestui an.
„Răspunsul limitat la runda de licențe este dezamăgitor pentru NOC, având în vedere că zeci de companii internaționale fuseseră precalificate”, a declarat Hamish Kinnear, analist la Verisk Maplecroft.
Entuziasmul generat de potențialele rezerve ale Libiei, estimate de OPEC la 48,4 miliarde de barili, este umbrit de incertitudinile persistente din această țară nord-africană. North Africa Risk Consulting a afirmat într-un interviu acordat AFP că ofertele „au fost o dezamăgire considerabilă având în vedere așteptările. Companiile rămân extrem de prudente în fața riscurilor din Libia. Fiabilitatea instituțiilor și condițiile oferite de țară sunt încă sub semnul întrebării”.
Recent, Libia a semnat acorduri cu ConocoPhillips și TotalEnergies pentru extinderea investițiilor cu 20 de miliarde de dolari și creșterea producției. Obiectivul este o majorare cu 850.000 de barili pe zi în perioada următoare. Acest acord părea să fie doar un aperitiv înainte de marele eveniment din această săptămână, însă acum se ridică întrebări dacă o astfel de abordare este cu adevărat benefică sau dacă ar fi mai avantajos modelul negocierilor directe cu Tripoli.
Înaintea licitației, S&P Global a subliniat că „se află în joc un flux de 1 milion de barili pe zi de țiței libian către piața europeană, din care consumatorii au fost parțial abandonați de Rusia”. În perioada premergătoare căderii lui Gaddafi, Libia producea 1,58 milioane de barili pe zi. După război, producția a scăzut dramatic, ajungând la doar 20.000 de barili pe zi, dar recent a crescut la circa 1,26 milioane. Cu noi tehnici de extracție offshore, potențialul este mult mai mare.
Guvernul libian a vorbit, înainte de eșecul licitației, despre creșterea producției la 2 milioane de barili pe zi până în 2028. De asemenea, petrolul libian are avantajul de a fi ușor și mai ieftin de rafinat. „Pe termen scurt, orice intrare de acest tip de țiței va pune presiune suplimentară pe prețurile din Europa, care deja scad ușor pe fondul slăbirii fundamentelor sezoniere și al diminuării primelor de risc”, a explicat S&P Global.
Cu toate acestea, obiectivele rămân afectate de riscurile politice. „La finalul lunii mai s-au înregistrat relatări despre un asalt asupra companiei petroliere de stat și amenințări de închidere a mai multor câmpuri, iar asasinarea unui lider de miliție a provocat cele mai grave confruntări din ultimii ani la Tripoli”, menționează S&P Global. Agenția subliniază că, deși există o stabilitate relativă, haosul rămâne prezent și poate izbucni oricând.
„Un acord politic permanent care să reunifice guvernele rivale din Libia rămâne o perspectivă îndepărtată, având în vedere consolidarea celor două elite aflate la putere”, subliniază agenția. Totuși, potențialul uriaș al petrolului libian nu poate fi ignorat complet. „Operatorii comerciali cu apetit pentru risc ar putea accepta un anumit grad de instabilitate politică drept preț al afacerilor.”
Middle East Institute indică faptul că „întrebarea pentru companiile petroliere internaționale nu este dacă Libia are petrol și gaze de exploatat – are. Întrebarea este dacă actualele condiții politice, economice și de securitate permit transformarea acestui potențial în randamente fiabile și dacă schimbările pe termen scurt pot altera acest calcul”.
În plus față de riscurile de securitate și geopolitice, există probleme serioase legate de valută. Banca Centrală a Libiei a raportat că veniturile petroliere depuse, esențiale pentru susținerea monedei, sunt de doar 287 de milioane de dolari, în timp ce vânzările de valută au depășit 1 miliard de dolari. Această situație este alarmantă pentru o țară care importă majoritatea alimentelor și care se confruntă cu un teritoriu dominat de deșert. Potrivit Băncii Centrale, la jumătatea lunii ianuarie 2026, scrisorile de credit restante din 2025 ajungeau la aproximativ 4,3 miliarde de dolari.
Aceste probleme au generat rapid tensiuni valutare, afectând și companiile din regiune. Dinarul libian s-a depreciat cu 16% față de euro într-o singură lună și cu 32% în ultimul an, semnalând fragilitatea monedei. Investitorii ezită, de asemenea, din cauza infrastructurii deteriorate după decenii de conflict. „Infrastructura Libiei este îmbătrânită, slab întreținută și tot mai fragilă. Degradarea afectează nu doar instalațiile petroliere și de gaze, ci și producția de electricitate, rețelele de transport, sistemele de apă, porturile și coridoarele logistice.”
În concluzie, marea licitație a demonstrat că drumul spre o relansare petrolieră amplă va fi lung și plin de obstacole. Deși petrolul ușor și rentabil al Libiei ar putea părea atractiv, riscurile geopolitice, monetare și infrastructurale sunt încă semnificative. Deși direcția este stabilită, revenirea acestui titan petrolier va necesita un proces gradual, fără revoluție instantanee.
