În urma exploziilor care au avut loc în centrul Teheranului, fostul președinte american Donald Trump a anunțat despre „operațiuni militare majore” și a oferit imunitate militară iranienilor care decid să se predea. În același timp, canalele oficiale israeliene în limba persană au îndemnat populația iraniană să documenteze protestele împotriva regimului. Mesajul transmis este clar: scopul acțiunilor nu este doar militar, ci și politic, conform unui articol publicat de Il Messaggero.
De ce acum și nu mai devreme?
Conform informațiilor furnizate de The Guardian, atacurile au avut loc la scurt timp după ce Trump a exprimat nemulțumirea față de negocierile nucleare cu Iranul. Totuși, momentul acestor acțiuni nu poate fi explicat exclusiv prin problema nucleară. Aceste raiduri vin într-un context de intensificare a represiunei interne în Iran, unde au fost înregistrate mii de victime. Washingtonul a evaluat că regimul iranian se află într-o poziție vulnerabilă: sub presiune economică, izolat diplomatic și zguduit de proteste.
Strategia americană se abține de la o invazie terestră și se concentrează pe lovituri chirurgicale și presiune psihologică. Planul „optimist” al Washingtonului preconizează că bombardarea infrastructurii militare și a bazelor Gărzii Revoluționare Islamice ar putea deschide calea unei rupturi în rândul elitei iraniene. Este posibil ca o parte a acestei structuri să decidă să renunțe la conducerea ideologică pentru a-și asigura supraviețuirea.
Limitele strategiei: precedentul libian
Regimul iranian nu este doar o simplă conducere politică, ci o rețea complexă care îmbină instituții religioase, structuri militare și rețele economice controlate de Garda Revoluționară Islamică (IRGC). O slăbire bruscă a acestuia ar putea provoca efecte neprevăzute: o lovitură de stat din partea facțiunilor radicale sau un vid de putere, cu riscul fragmentării țării. Precedentul libian servește drept un avertisment grav în acest sens.
Riscul unui conflict regional extins
Teheranul a promis un „răspuns zdrobitor” la atacurile americane. În primele ore de la incident, au fost raportate deja lansări de rachete către Israel și tensiuni în Bahrain, locul unde se află flota americană. Iranul dispune de resurse semnificative, inclusiv rachete balistice, drone, miliții aliate și capacități navale în Strâmtoarea Hormuz. O operațiune planificată ca fiind limitată se poate transforma rapid într-un conflict regional, având un impact major asupra piețelor energetice globale.
Dacă naționalismul iranian se mobilizează în jurul regimului, atacul ar putea întări tocmai puterea pe care Washingtonul intenționa să o submineze.
