Potrivit specialiștilor, perioada cuprinsă între lunile februarie și aprilie va aduce o configurație a sistemului climatic ce va fi caracterizată de condiții ENSO neutre, având o probabilitate de aproximativ 60%. Totuși, experții de la NOAA subliniază existența unor „incertitudini semnificative” în modelele de prognoză, având în vedere că estimările realizate în această perioadă a anului au o fiabilitate relativ redusă, conform informațiilor publicate de Euronews.
Fenomenul El Niño–Southern Oscillation (ENSO) reprezintă un ciclu climatic esențial, caracterizat prin alternanța a două faze opuse: El Niño și La Niña, care influențează circulația atmosferică și oceanică la nivel global.
Mecanismele celor două faze: El Niño și La Niña
În condiții normale, alizeele din Pacificul ecuatorial transportă masele de apă caldă de la marginile estice către cele vestice ale bazinului. Totuși, în momentul în care se declanșează fenomenul El Niño, aceste curenți aerieni își pierd intensitatea sau își schimbă direcția, ceea ce duce la încălzirea anormală a apelor din estul Pacificului.
Pe de altă parte, La Niña amplifică intensitatea alizeelor, stimulând ridicarea apelor reci din straturile profunde ale oceanului și răcind astfel suprafața apei, în special în zona litorală a Statelor Unite.
Episoadele de El Niño apar la intervale neregulate, de obicei o dată la 2-7 ani, și durează aproximativ 12 luni, deși există cazuri în care această perioadă se poate extinde.
Impactul El Niño asupra climei globale
Fenomenul El Niño este asociat cu o reducere a precipitațiilor în regiunile tropicale din Asia, Africa și America de Sud, perturbând astfel sistemele musonice. De asemenea, acesta favorizează precipitații abundente și inundații în sudul Statelor Unite, Peru și în diverse zone din Europa Mediteraneană.
Un alt efect important al El Niño este creșterea frecvenței valurilor de căldură, ceea ce explică de ce anii în care acest fenomen este activ tind să fie printre cei mai călduroși din istoria măsurătorilor meteorologice. Estimările sugerează o contribuție temporară de 0,1-0,2°C la temperatura medie globală.
Această creștere se adaugă trendului general de încălzire cauzat de activitatea umană, care a dus deja la o creștere a temperaturii planetare cu 1,3-1,5°C comparativ cu perioada preindustrială.
Reconfigurarea reperelor climatice
Recent, Administrația Națională pentru Ocean și Atmosferă (NOAA) a introdus un nou indice pentru evaluarea fenomenelor El Niño și La Niña, comparând temperaturile din Pacific nu doar cu media istorică, ci și cu cele ale altor regiuni tropicale ale globului.
Pe măsură ce gazele cu efect de seră continuă să încălzească planeta, conceptul de „normal” suferă modificări constante, iar discrepanțele între metodele de calcul tradiționale și cele noi pot ajunge la 0,5°C – o variație suficient de mare pentru a influența clasificarea unui episod climatic.
Un an marcat de instabilitate
Oamenii de știință avertizează că apariția El Niño în ultimele luni ale anului 2026 ar putea propulsa acest an în topul celor mai calde din istoria înregistrărilor climatice.
„Parametrii tradiționali ai normalității au fost depășiți de mult”, afirmă cercetătorii, evidențiind acumularea progresivă de energie termică în sistemul climatic. În aceste condiții, reactivarea fenomenului El Niño ar putea declanșa o serie de evenimente extreme, printre care secete prelungite, ploi torențiale și canicule istorice, toate având un impact semnificativ asupra ecosistemelor și comunităților umane.
