Implanturile dentare nu sunt, în mod inherent, dăunătoare. Ele reprezintă o soluție excelentă pentru persoanele care au pierdut dinți și necesită restaurarea capacității de mestecare. Este esențial să fie utilizate doar atunci când este cu adevărat necesar, nu ca o soluție rapidă sau o înlocuire nejustificată a dinților care pot fi tratați, conform informațiilor din Huffpost.
„Pacientul vine cu o problemă, iar profesionistul trebuie să ofere cea mai bună opțiune bazată pe dovezi și pe ceea ce este cu adevărat benefic pentru sănătatea sa”, afirmă medicul dentist Javier Calatrava. Acesta avertizează că „acum vedem probleme cu implanturile plasate cu ani în urmă”.
Medicul subliniază că recent, numeroase clinici din Spania, Statele Unite și alte țări au identificat mii de pacienți care suferă complicații din cauza implanturilor, care inițial au fost prezentate ca o soluție rapidă, eficientă și aproape permanentă. Aceste complicații afectează acum persoanele care nu înțeleg de ce au optat pentru implanturi cu ani în urmă, dacă nu era absolut necesar.
Problemele nu apar imediat, ci se dezvoltă pe parcursul a mai multor ani. „Există dovezi că restaurările pe dinți naturali durează mai mult și au mai puține complicații decât cele pe implanturi”, susține Calatrava, care pledează pentru tratamentele care vizează salvarea dinților naturali înainte de a recurge la intervenții chirurgicale.
Potrivit lui Calatrava, mulți pacienți nu sunt informați că un dinte ce pare pierdut poate fi menținut sănătos printr-un tratament parodontal adecvat, controale regulate și o igienă orală corespunzătoare. „Avem studii care se întind pe 20 și 30 de ani și care arată că dinții cu o fixare deficitară pot funcționa perfect dacă pacientul are grijă de ei”, explică specialistul.
Un aspect economic stă la baza acestei probleme, nu unul tehnologic. Calatrava menționează că profitabilitatea ridicată a implantologiei a dus la influențarea deciziilor clinice de către considerații economice: „Profitabilitatea cântărește mai mult decât ar trebui”, adaugă el.
Deși restaurarea unui dinte necesită timp, controale, detartraj și alte tratamente, plasarea unui implant este mai rapidă, mai simplă și mult mai profitabilă pentru clinică. Aceasta creează un risc de a opta pentru extragerea dinților care ar putea fi salvați, atunci când nu este absolut necesar.
Această presiune economică a determinat unii pacienți să solicite direct în clinică „să le scoată totul și să le pună implanturi”, o tendință care îngrijorează profesioniștii mai conservatori. Calatrava ilustrează situații frecvente, cum ar fi guri cu parodontită avansată, carii multiple sau arcade dentare nealiniate, unde se poate interveni pentru restabilirea funcției fără a recurge la extracții masive.
„Unele clinici adoptă această practică pentru că este mai rapidă și mai profitabilă, dar nu reprezintă cea mai bună opțiune pentru pacient”, afirmă el.
În clinica sa, Calatrava refuză să efectueze tratamente care nu respectă filosofia conservării în locul extracției, ori de câte ori este posibil. El explică faptul că un implant devine un angajament pe viață. „Este o sabie cu două tăișuri. Odată ce îl primești, ești dedicat lui”, avertizează el.
Deși implanturile nu dezvoltă carii, ele pot prezenta alte probleme, cum ar fi riscul de peri-implantită, slăbire, infecție sau eșec în timp, mai ales dacă pacientul nu primește instrucțiuni precise de întreținere și nu le respectă corespunzător.
Acest specialist consideră că pacienții se confruntă cu o lipsă semnificativă de informații: „Mulți au implanturi și nimeni nu le-a explicat cum să le curețe, dacă au nevoie de controale sau cum să le îngrijească.”
Deși durata de viață a unui implant nu este cunoscută cu certitudine, există studii pe termen mediu care indică aceste probleme, deși sunt necesare cercetări solide pe o perioadă de 20 sau 30 de ani pentru a stabili rate clare de supraviețuire și succes, subliniază expertul.
Această situație lasă, de asemenea, un gol pe care profesioniștii competenți încearcă să-l umple prin experiență clinică și prudență. „Trebuie să oferim un răspuns mai bun la această întrebare, dar încă nu îl avem”, conchide el.
