„Să fim foarte clari: bugetul nostru este despre viitorul nostru. Iar orice buget modern are nevoie de noi resurse proprii”, a declarat Ursula von der Leyen în discursul său privind Starea Uniunii, susținut în Parlamentul European de la Strasbourg.
Acest mesaj apare într-un moment crucial pentru negocierile referitoare la bugetul Uniunii Europene pentru perioada 2028-2034. Comisia Europeană a propus un cadru de aproape 2.000 de miliarde de euro, ceea ce reprezintă aproximativ 1,26% din venitul național brut al Uniunii.
Problema nu constă doar în suma pe care Uniunea o va cheltui, ci și în sursele de finanțare.
Comisia încearcă să reducă presiunea asupra contribuțiilor directe ale statelor membre și, în același timp, trebuie să găsească resurse pentru noile priorități precum apărarea, competitivitatea, tehnologiile și securitatea, dar și pentru rambursarea datoriilor acumulate prin fondul european de redresare NextGenerationEU.
Planul Comisiei include cinci noi tipuri de „resurse proprii”.
Pentru prima sursă, se propune utilizarea sistemului european de comercializare a certificatelor de emisii (ETS). O parte din veniturile generate prin licitarea certificatelor de CO2 ar urma să fie direcționate către bugetul Uniunii, cu estimări de încasări de aproximativ 9,6 miliarde de euro pe an.
A doua sursă ar proveni din mecanismul CBAM, care taxează importurile de produse cu emisii ridicate de carbon la intrarea pe piața europeană. Comisia estimează câteva încasări de aproximativ 1,4 miliarde de euro anual.
Cea mai semnificativă propunere se leagă de gestionarea deșeurilor electronice necolectate. Statele membre ar urma să plătească în funcție de cantitatea de e-waste care nu este colectată, iar estimările Bruxelles-ului sugerează venituri de aproximativ 15 miliarde de euro pe an.
Comisia propune, de asemenea, o resursă bazată pe accizele la tutun, estimată la circa 11,2 miliarde de euro anual.
A cincea sursă este cunoscută sub denumirea de Corporate Resource for Europe – CORE, care reprezintă o contribuție anuală a companiilor care operează și vând în Uniune, având o cifră de afaceri netă de cel puțin 100 de milioane de euro. IMM-urile nu ar fi incluse în această categorie. Veniturile estimate sunt de aproximativ 6,8 miliarde de euro pe an.
În total, cu ajustările propuse pentru sistemul actual, pachetul ar putea genera aproximativ 58-58,5 miliarde de euro anual, conform estimărilor instituțiilor Uniunii Europene.
Cu toate acestea, statele membre nu au ajuns la un consens. Multe guverne se opun majorării contribuțiilor directe la bugetul european, dar există și „grade diferite de acceptare” pentru noile surse de venit propuse de Comisie. Lipsa unui acord privind veniturile exercită o presiune directă asupra dimensiunii viitorului buget.
Discuțiile dintre capitalele europene reflectă diversitatea de poziții cu privire la propunerile actuale.
Cele mai susținute propuneri sunt veniturile din CBAM și contribuția bazată pe deșeurile electronice necolectate. În ceea ce privește ETS, o majoritate a statelor ar fi deschisă negocierilor, dar mai multe capitale cer modificări. În contrast, contribuția bazată pe accizele la tutun a fost criticată de numeroase state, iar CORE, contribuția destinată marilor companii, se confruntă cu cea mai largă opoziție.
Franța s-a arătat favorabilă unor noi venituri europene, inclusiv contribuția corporativă. În schimb, Germania și alte state au exprimat o opoziție puternică față de această componentă, iar Suedia și Austria au formulat rezerve cu privire la pachetul mai amplu. Polonia și Italia au avut, de asemenea, obiecții legate de sursele de venit asociate sistemului de emisii.
În paralel, șase state solicită tăieri de sute de miliarde de euro.
Disputa privind veniturile se intersectează cu o altă problemă: dimensiunea bugetului. Germania, Danemarca, Țările de Jos, Austria, Finlanda și Suedia au cerut reducerea cu sute de miliarde de euro a propunerii Comisiei, argumentând că statele sunt deja supuse unor constrângeri bugetare severe.
Cancelarul german Friedrich Merz a declarat că creșterea propusă a bugetului este nerealistă și a solicitat reduceri în toate marile capitole de cheltuieli.
Pe de altă parte, statele precum Italia, Polonia și Spania se opun reducerilor semnificative în domenii tradiționale, cum ar fi agricultura și politica de coeziune.
Fără un acord al tuturor statelor membre, noile venituri nu pot fi implementate.
Comisia Europeană nu poate introduce aceste contribuții fără acordul statelor membre.
Decizia privind sistemul de resurse proprii necesită unanimitatea celor 27 de state membre și trebuie ratificată de fiecare stat conform propriilor proceduri constituționale.
Aceasta transformă negocierea într-una dintre cele mai dificile aspecte ale acordului pentru viitorul buget.
Președinția irlandeză a Consiliului încearcă să găsească un compromis în această toamnă, iar miniștrii europeni vor continua discuțiile atât asupra veniturilor, cât și asupra cheltuielilor. Liderii Uniunii Europene își propun să ajungă la un acord politic până la sfârșitul anului 2026, pentru ca legislația să fie adoptată în 2027 și noul buget să intre în vigoare la 1 ianuarie 2028.
