Sfântul Vasile cel Mare a trăit între anii 330 și 379, în timpul împăratului Constantin. S-a născut în Cezareea Capadochiei, într-o familie credincioasă și bine înstărită, avându-i ca părinți pe Emilia și Vasile, tatăl său fiind dascăl în cetate. Încă din tinerețe, Sfântul Vasile a dovedit o mare pasiune pentru învățătură și a acumulat cunoștințe în școlile din Cezareea, Bizanț și Atena. Aici, a legat o strânsă prietenie cu Sfântul Grigorie de Nazians. În anul 370, a fost numit arhiepiscop al Cezareei, într-o perioadă dificilă pentru biserică. Printre scrierile sale teologice de mare importanță se numără „Liturghia Sfântului Vasile cel Mare”.
Sfântul Vasile este cunoscut ca unul dintre sfinții care au realizat cele mai mari minuni. A fost primul ierarh care a înființat, pe lângă biserici, aziluri și spitale pentru săraci, o leprozerie și un așezământ pentru recuperarea prostituatelor. A murit pe 1 ianuarie 379, fără a împlini 50 de ani, intrând astfel în istoria creștină sub numele de Sfântul Vasile cel Mare.
La români, Anul Nou, sărbătorit în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie, este cunoscut ca Revelion, dar și ca seara Sfântului Vasile. Există o tradiție conform căreia în noaptea de Sfântul Vasile cerul se deschide de trei ori pentru câte o clipă.
Se spune că pe Iisus Hristos îl cheamă Vasile, deoarece s-a născut de Crăciun, iar apoi, la o săptămână, de Sfântul Vasile, a fost botezat conform legii vechi și a primit numele „Vasile”. Numele Hristos (creștin) i-a fost atribuit la vârsta de 30 de ani, când a fost botezat.
Conform tradiției populare, Sfântul Vasile s-a rugat lui Dumnezeu să-i ofere o zi, iar Domnul i-a dăruit prima zi a anului, cea de Anul Nou. Încântat, Sfântul Vasile a luat un clopoțel, a legat o crenguță de busuioc de toartă și s-a urcat la Dumnezeu pentru a-i urează lucruri bune. Din acest motiv, de Sfântul Vasile s-a născut obiceiul de a ura.
În ziua de Anul Nou, copiii umblă cu sorcova din casă în casă, în special pe la cunoscuți, urându-le viață lungă, sănătate și prosperitate. Sorcova era inițial confecționată din una sau mai multe rămurele de pomi fructiferi (măr, păr, vișin, prun) sau de trandafir, tăiate și puse în apă pentru a înmuguri și a înflori în ziua de Sfântul Andrei (30 noiembrie) sau de Moș Nicolae (6 decembrie).
Apoi, sorcova, simbol al vegetației primăvăratice, a început să fie realizată dintr-o nuia cu rămurele împodobite cu fire colorate de lână, cu beteală și cu un fir de busuioc în vârf. În Bucovina, sorcova este dotată și cu un clopoțel.
Copiii își sorcovesc părinții și rudele apropiate, apoi pornesc, câte doi-trei, să colinde vecinii. În timpul uratului, aceștia ating ritmic cu sorcova uşa sau fereastra, dacă se colindă afară, sau corpul gazdelor, dacă se colindă înăuntru.
După terminarea colindatului, sorcova se păstrează pe parcursul anului, ca un lucru sfânt, agățată de peretele de la răsărit al casei, la icoană sau într-un alt loc curat al gospodăriei.
De asemenea, în prima zi a noului an, în unele zone se păstrează obiceiul colindatului cu o căpățână de porc, împodobită cu panglici și mărgele, tradiție denumită „Colindul cu Vasilica” (Siva). După terminarea colindatului, ceata se strânge la o cârciumă pentru a petrece.
Apoi, colindătorii se despart, dezgătind căpățâna și luându-și fiecare ce a adus, iar din ea pregătesc un prânz, pentru a încheia obiceiul pentru anul respectiv.
Un alt obicei este cel al Dezlegării Anului. Grupuri mici sau cete de feciori dezleagă anul și rodul colindând pe ulițe, iar zgomotul pe care-l fac cu bicele, buciumele sau oalele are ca scop îndepărtarea forțelor malefice: seceta, tăciunele de grâu, insectele și animalele dăunătoare recoltei. De asemenea, feciorii dezleagă cununiile cu un descântec: „Slobozim câșlegiile/ Să mărităm fetele/ Umblați, feciori,/ Să fie pețitori”.
În tradiția populară se afirmă că, așa cum va fi musafirul în ziua de Sfântul Vasile, bogat ori sărac, așa va fi omul pe tot parcursul anului.
De Sfântul Vasile, se consideră că este bine să se bea mult vin, existând credința că atât cât va bea omul în această zi, va avea sânge în obraz pe parcursul anului.
Tradiția populară indică faptul că de Anul Nou se înnoiesc toate lucrurile, astfel încât oamenii trebuie să își pună un gând bun în prima zi a anului, pentru a avea un an reușit: „Atunci să te păzești să nu te superi, să nu te sfădești, să fii vesel și tot anul așa vei fi”.
Pentru ca familia să prospere pe parcursul anului, există obiceiul ca în ziua de Anul Nou să se fiarbă un cap de porc, deoarece, așa cum porcul râmă numai înainte, tot așa va merge și omul spre belșug.
De asemenea, pe nemâncate, fiecare persoană trebuie să ia în mână unealta cu care lucrează în timpul anului și să o manevreze de trei ori, pentru a avea spor la muncă în anul ce vine.
În ceea ce privește vremea, tradiția populară are numeroase interpretări. Astfel, conform tradițiilor, cum va fi ziua de Anul Nou, așa va fi tot anul: bun sau rău. Credința populară spune că, dacă în ziua de Anul Nou este ger mare și pe zăpadă se văd multe steluțe, este un semn că anul următor va fi bun și vor fi multe cununii. Dacă în ziua de Sfântul Vasile ninge, anul ce urmează va fi unul îmbelșugat, iar dacă este senin și geros, oamenii vor fi sănătoși pe parcursul anului. Dacă noaptea de Anul Nou este „lină și senină”, este un semn că noul an va fi unul bun.
Peste 496.000 de persoane își sărbătoresc onomastica pe 1 ianuarie, la praznicul Sfântului Vasile cel Mare.
