În ultimele zile ale lunii ianuarie, analiza stratosferică evidențiază un Vortex Polar deformat/elongat, cu nucleul orientat spre America de Nord. Acest tipar este asociat cu pătrunderea aerului arctic la sol, ceea ce a dus deja la un episod sever de iarnă în Statele Unite, caracterizat prin frig, ninsoare și gheață pe suprafețe extinse.
În contrast, Europa se confruntă cu o situație diferită: nordul și nord-vestul sunt mai expuse la aerul rece, în timp ce sudul și vestul beneficiază de mase de aer mai calde în această perioadă de tranziție. În România, se preconizează că sfârșitul lunii ianuarie și începutul lunii februarie vor fi marcate de temperaturi mai ridicate din acest motiv.
Un aspect important al stratosferei: „SSW” poate reseta vremea pe parcursul a câteva săptămâni.
Vortexul Polar nu este un simplu „obiect”, ci o circulație gigantică ce se extinde de la sol în stratosferă. Atunci când stratosfera se încălzește brusc (fenomenul SSW), presiunea la înălțime crește, iar circulația polară poate fi slăbită, deviată sau chiar ruptă în două. În multe situații, efectele acestui fenomen se propagă în jos, având capacitatea de a schimba tiparele vremii pe o perioadă de 2–6 săptămâni.
Un detaliu esențial: nu orice încălzire stratosferică duce automat la „iadul alb” în Europa. Totuși, când semnalul este puternic și consistent, probabilitatea producerii blocajelor și a traseelor favorabile pentru „invaziile” de aer rece crește semnificativ.
„Marea mutare” din începutul lui februarie: scenariul de colaps/split al Vortexului Polar.
Cele mai recente simulări și ansambluri (inclusiv cele de la ECMWF, conform analizelor din diverse surse de specialitate) sugerează că la începutul lunii februarie s-ar putea observa:
anomalii mari de temperatură în stratosferă peste zona polară (încălzire foarte intensă);
presiune ridicată în stratosferă care afectează vortexul;
posibilitatea ca vortexul să fie divizat în două nuclee (split), un semn clasic de perturbare majoră.
Ce ar însemna aceasta pentru Europa: fereastra „periculoasă” se află în a doua parte a lunii februarie.
În multe evenimente SSW, impactul la sol nu este imediat, ci apare după o perioadă de „cuplare” între stratosferă și troposferă. Conform scenariilor discutate, începutul lunii februarie poate fi chiar mai cald în anumite regiuni ale Europei (o fază de reajustare), însă spre mijlocul lunii se intensifică semnalele pentru revenirea aerului rece dinspre nord.
Zonele europene care ar putea resimți cel mai rapid schimbarea (dacă scenariul se confirmă) includ:
Nord & Nord-Vest (Islanda, Scandinavia, Marea Nordului, Regatul Unit): primele expuse când fluxul devine nordic/nord-estic.
Europa Centrală: risc de episoade reci în cazul în care se instalează un tipar de blocaj în nord.
Europa de Est (inclusiv România): poate fi prinsă între mase de aer – fie intrări reci din NE/N, fie intervale mai normale, în funcție de traiectoria principală care rămâne mai spre vest. (Aici este crucial „unde cade” blocajul.)
Un avertisment important: „colapsul vortexului” nu înseamnă automat ninsoare în fiecare regiune.
Termenii utilizați în mediul online și în unele părți ale presei pot suna alarmant, dar rezultatul local depinde de detalii precum poziția centrilor barici, traiectoria ciclonilor, umiditatea disponibilă și momentul exact al răcirii. Ce este mai realist, dacă semnalul se menține, este o creștere a riscului de episoade reci în a doua parte a lunii februarie în Europa, fără a garanta un viscol generalizat.
