Europa Occidentală se confruntă cu provocări în a accepta realitatea de a trăi „într-un spațiu între pace și război”, așa cum a subliniat Blaise Metreweli, șefa serviciilor de informații britanice, pe 15 decembrie. Pentru țările din apropierea Rusiei, cum ar fi statele baltice, Polonia și națiunile nordice, conceptul de „pregătire pentru război” este bine cunoscut. În capitale precum Paris, unde amenințarea pare distantă, conflictul este perceput mai degrabă ca un subiect de urmărit la televizor, conform publicației The Economist.
Aceste observații au generat semnale de alarmă din partea oficialilor din domeniul securității. Pe 11 decembrie, Mark Rutte, secretarul general al NATO, a afirmat că Europa trebuie să fie pregătită pentru „un război de amploarea celui trăit de bunicii sau străbunicii noștri”. La scurt timp după, șeful Statului Major al armatei britanice, Sir Richard Knighton, a avertizat că securitatea „nu poate fi externalizată doar către forțele armate”.
Avertismentele au fost respinse de unii politicieni din opoziție, care le consideră tacticile de intimidare. Fabien Roussel, liderul Partidului Comunist Francez, a denumit discursul generalului Mandon „belicism intolerabil”. Între timp, guvernele europene încep să reacționeze în două direcții principale: reintroducerea unor forme de serviciu militar și pregătirea civililor pentru un posibil conflict.
În decembrie, guvernul german a ajuns la un acord pentru un nou model de recrutare. Începând cu 2026, toți tinerii de 18 ani vor primi un chestionar pentru a evalua disponibilitatea de a servi. Începând din 2027, bărbații de 18 ani vor fi supuși unui control medical. Obiectivul este crearea unei baze de date pentru mobilizare, parte a ceea ce ministrul apărării Boris Pistorius numește „capacitate de pregătire pentru război”.
Cu o lună mai devreme, președintele Franței, Emmanuel Macron, a anunțat lansarea unui serviciu militar voluntar, plătit, de zece luni, pentru tinerii cu vârste între 18 și 25 de ani, începând din 2026. Serviciul militar obligatoriu fusese desființat în 1997. În Polonia, premierul Donald Tusk analizează posibilitatea unui program de instruire militară pentru toți bărbații adulți, deși nu există încă propuneri concrete. Asemenea Germaniei și Franței, accentul se pune pe întărirea rezervelor și pe transmiterea unui mesaj către potențialii adversari.
Franța și Germania s-au inspirat din modelul țărilor nordice. Finlanda și Norvegia au menținut înrolarea militară obligatorie timp de decenii. Toți bărbații finlandezi sunt chemați la recrutare la 18 ani, iar populația este considerată parte a apărării colective. Germania își bazează noul sistem pe modelul Suediei, care a reintrodus conscripția în 2018, ca parte a strategiei de „apărare totală”.
În acel moment, toți tinerii, atât femei cât și bărbați, au fost obligați să se înregistreze la 18 ani, iar armata selectează o parte dintre ei pentru un stagiu militar de 11 luni. Mulți analiști consideră că Germania va trebui, în cele din urmă, să revină la serviciul militar obligatoriu pentru a-și atinge obiectivele de recrutare.
Răspunsul european rămâne totuși inegal. Italia a suspendat conscripția în 2005. Ministrul apărării, Guido Crosetto, intenționează să prezinte în 2026 un proiect de lege pentru crearea unei rezerve voluntare, menită să acopere un deficit de personal estimat la 30.000–40.000 de militari, însă planurile sunt încă neclare. Spania a crescut bugetul apărării, dar prevede doar o creștere modestă a efectivelor până în 2029 și nu discută despre conscripție. Nici Marea Britanie, în ciuda planurilor ambițioase de reînarmare, nu ia în considerare această opțiune, limitându-se la lansarea unui program de tip „an de pauză” pentru tinerii sub 25 de ani.
Diferențele devin și mai evidente în ceea ce privește pregătirea civililor. Țările nordice, baltice și Polonia sunt mult mai avansate decât cele din Europa Occidentală. În Suedia, autoritățile organizează anual o „săptămână a pregătirii”, iar în 2024 fiecare gospodărie va primi un ghid de 32 de pagini care explică obligațiile cetățenilor în caz de război sau amenințare de război, ce provizii ar trebui să aibă și cum pot ajunge la adăposturi de protecție civilă. Lituania a publicat un ghid similar, detaliind strictul necesar pentru supraviețuirea timp de trei zile. Suedia plănuiește să majoreze cheltuielile pentru apărare civilă la 19,4 miliarde de coroane până în 2028, față de 2,7 miliarde în 2022.
În multe țări din Europa Occidentală, inițiative de acest fel lipsesc. Olanda a trimis în noiembrie un ghid pentru situații de urgență, inclusiv război, tuturor gospodăriilor. Franța a pregătit populația pentru atacuri teroriste, dar nu pentru un conflict de amploarea celui descris de Mark Rutte, care include distrugeri masive, mobilizare generală și milioane de refugiați. În Spania și Italia, discuția publică pe acest subiect este aproape inexistentă.
Un sondaj recent efectuat în nouă țări europene și publicat în decembrie subliniază aceste diferențe. 77% dintre polonezi consideră că există un risc ridicat de război cu Rusia în următorii ani, comparativ cu doar 34% dintre italieni. Totuși, există un consens asupra unui punct: Europa nu este pregătită. În medie, 69% dintre respondenți cred că țara lor nu ar putea să se apere în fața Rusiei, procentul ajungând la 85% în Italia, 69% în Germania, 58% în Polonia și 51% în Franța.
