Benjamin Netanyahu a devenit deja cel mai longeviv prim-ministru al Israelului, având peste 18 ani în funcție. Dacă va obține un nou mandat, el ar putea deveni liderul cu cea mai lungă conducere a unei democrații de la al doilea război mondial încoace.
Deși data alegerilor nu a fost stabilită, premierul Israelului se află deja în plină campanie, conform unui interviu filmat pentru „The Insider” pe 8 ianuarie la Ierusalim. Un aspect central al campaniei sale este dorința de a obține un nou mandat. Netanyahu susține că, atâta timp cât consideră că poate garanta viitorul Israelului, lucru la care a muncit întreaga sa viață, atât ca soldat, cât și ca politician, își va continua misiunea. Totuși, majoritatea sondajelor indică faptul că coaliția sa de partide naționaliste și religioase nu reușește să obțină o majoritate.
Netanyahu este determinat să îmbunătățească imaginea internațională a țării. Israelul a ieșit din aproape doi ani de război în Gaza având o imagine extrem de deteriorată pe plan global, nu doar în rândul criticilor, ci și în fața multor foști susținători din Occident, șocați de distrugerile masive din Gaza și de moartea a peste 70.000 de palestinieni.
El afirmă că intenționează să facă tot ce îi stă în putință pentru a contracara războiul de propagandă împotriva Israelului. În opinia sa, țara a folosit metode inadecvate în acest război, având în vedere că rețelele sociale sunt inundate de boți falși și de instrumente de manipulare. Netanyahu sugerează că una dintre măsurile inițiale ar putea fi renunțarea la subvențiile oferite de Statele Unite pentru achiziția de armament american.
Cariera politică a lui Netanyahu a fost construită pe discursuri spectaculoase și interviuri cu presa internațională, încă din perioada în care a fost ambasador la ONU în anii 1980. Această abordare reflectă convingerea sa că influența Israelului asupra guvernelor globale se realizează prin câștigarea opiniei publice, o bătălie pe care el consideră că Israelul o pierde.
Premierul menționează că Israelul este supus unei examinări exagerate și își exprimă îndoiala că Winston Churchill ar fi putut continua al doilea război mondial dacă oamenii ar fi avut acces în timp real la informațiile de pe front. În opinia sa, lumea solicită unui stat democratic aflat sub presiune să respecte un standard imposibil.
De asemenea, el acuză prejudecăți istorice împotriva evreilor, amintind cum în Evul Mediu erau acuzați de otrăvirea fântânilor sau răspândirea ciumei. Netanyahu afirmă că aceleași calomnii care au fost adresate evreilor sunt acum îndreptate împotriva statului evreu.
Netanyahu speră că încetarea focului în Gaza va contribui la schimbarea percepției internaționale. El crede că, odată ce luptele intense se opresc, atenția mediatică și relatările pe care le consideră distorsionate se vor diminua.
Premierul dorește să reducă și sursele de tensiune cu principalul său aliat, Statele Unite. În interviu, el a dezvăluit că nu intenționează să reînnoiască integral acordul de asistență militară americană, care în prezent oferă 3,8 miliarde de dolari anual și care trebuie renegociat în 2028. Netanyahu a discutat pentru prima dată despre posibilitatea reducerii ajutoarelor până la zero în următorii zece ani, insistând că va continua să lupte pentru sprijinul poporului american. Totuși, președintele Donald Trump nu este favorabil acordării de fonduri, iar anumite segmente ale mișcării Maga devin tot mai critice față de Israel.
Netanyahu crede că poate convinge alegătorii din Occident că nu înțeleg natura luptei Israelului. El susține că există o confruntare majoră între forțele civilizației și modernității și forțele fanatice care doresc să întoarcă lumea în Evul Mediu prin acte de violență extreme. Premierul folosește imagini șocante ale jihadiștilor pentru a argumenta că Israelul nu doar se apără, ci protejează întreaga civilizație occidentală.
Deși aceste afirmații sunt puternice, Netanyahu le repetă de decenii, ceea ce le reduce impactul, mai ales în contextul tragediei populației palestiniene din Gaza.
Mai complicat pentru premier este faptul că mesajul său extern riscă să intre în conflict cu mesajul campaniei interne. De exemplu, extinderea coloniilor din Cisiordania a crescut, la fel și violența coloniștilor. Membri ai guvernului cer chiar anexarea teritoriilor.
Întrebat dacă aceasta reprezintă o divergență cu Trump sau cu potențiali parteneri arabi, Netanyahu evită un răspuns direct. El afirmă că Trump a contemplat anexarea în trecut și prezice o extindere a Acordurilor Abraham. În conversațiile private, spune că mulți lideri arabi nu sunt preocupați de chestiunea palestiniană, ci mai degrabă de impactul acesteia asupra opiniei publice.
În campanie, Netanyahu se va confrunta și cu întrebări legate de economie și rolul comunității ultraortodoxe. Economia Israelului a avut o recuperare remarcabilă după război, datorită în principal investițiilor în tehnologie și cererii crescute pentru sistemele sale de armament din partea Europei, care se află într-un proces accelerat de reînarmare.
Avansul tehnologic al Israelului depinde însă de o parte restrânsă, mobilă și foarte calificată a populației, în special seculari și centriști care se opun guvernului actual. Netanyahu respinge ideea unui exod al creierelor, considerând-o ridicolă, dar rivalii săi avertizează că riscul este real.
În schimb, partidele ultraortodoxe constituie aliați ai săi. Alegătorii lor beneficiază de avantaje sociale generoase, deși mulți refuză să facă serviciul militar în vreme de război, iar mulți bărbați nu lucrează. Netanyahu afirmă că femeile ultraortodoxe lucrează și că va promova o lege care să încurajeze serviciul militar, permițând în același timp celor considerați foarte valoroși să studieze Tora. Această măsură nu va mulțumi pe nimeni, fiind considerată prea dură de ultraortodocși și prea blândă de restul societății.
Timpul pe care premierul îl poate aloca campaniilor sale pentru realegere și restabilirea imaginii interne depinde și de situația din Iran. Protestele de masă amenință regimul islamic, iar Netanyahu a cerut ani de zile acțiune internațională împotriva Teheranului. În timpul scurtului război purtat de Israel și America cu Iranul în iunie anul trecut, a avut în vedere schimbarea de regim. Recent, în cadrul unei întâlniri cu Trump, a obținut o promisiune publică de sprijin în cazul unor noi atacuri dacă Iranul reia programul nuclear.
Cu toate acestea, premierul a fost surprinzător de prudent în privința Iranului și lui Trump în interviu. El afirmă că este posibil ca poporul iranian să își decidă singur soarta, iar revoluțiile se realizează cel mai bine din interior. Nu a susținut și nici nu a respins declarațiile lui Trump privind posibile acțiuni în cazul în care regimul continuă să își reprime violent populația.
Prudența sa poate reflecta avertismentele recente ale serviciilor de informații israeliene care sugerează că Iranul ar putea încerca un atac asupra Israelului pentru a distrage furia populației sale. Premierul afirmă că un astfel de atac ar avea consecințe devastatoare pentru Iran. Pentru orice alt scenariu, preferă să aștepte evoluțiile.
Peste ambele campanii planează atacul devastator al Hamas din octombrie 2023. Simpatia internațională pentru Israel depinde de înțelegerea acestui moment ca fiind cel mai grav traumatism din istoria țării. Însă, în Israel, alegerile vor fi un referendum asupra responsabilității politice.
Întrebat cum a fost prins Israelul nepregătit, Netanyahu afirmă că este gata să răspundă în fața unei comisii de anchetă pe care încă nu a înființat-o. Totuși, el evită să folosească termenul responsabilitate și își îndreaptă vina către serviciile de informații și restul cabinetului. Eșecul din 7 octombrie a fost, într-adevăr, colectiv. Totuși, un om care a condus o țară atât de mult timp va găsi greu argumente pentru a revendica meritele pentru succesele Israelului în timp ce refuză să își asume parte din eșecuri.
