Undele radio au evidențiat că steaua a expulsat cantități masive de materie într-un mod violent cu puțin înainte de a exploda, cel mai probabil din cauza interacțiunii cu o stea companion din apropiere, conform ScienceDaily.
Această descoperire oferă oamenilor de știință un nou instrument pentru a „derula” evenimentele care preced moartea stelelor. De asemenea, demonstrează că unele supernove sunt mult mai dramatice în ultimele lor momente decât se considera anterior.
Astronomii au reușit, pentru prima dată, să detecteze unde radio provenind de la un tip extrem de rar de stea aflată în explozie. Această realizare le oferă cercetătorilor o modalitate unică de a analiza ultimii ani din viața unei stele masive, înainte ca aceasta să se transforme într-o supernovă violentă.
Rezultatele, publicate în The Astrophysical Journal Letters, se concentrează asupra unei supernove de tip Ibn. Această explozie are loc atunci când o stea masivă se autodistruge după ce a expulzat cantități mari de materie bogată în heliu cu puțin timp înainte de moarte.
Echipa de cercetare a folosit radiotelescopul Very Large Array al National Science Foundation din New Mexico pentru a monitoriza emisiile radio slabe provenite de la supernovă timp de aproximativ 18 luni. Aceste semnale radio au furnizat dovezi clare despre gazul expulzat de stea cu doar câțiva ani înainte de explozie – informații care nu pot fi obținute exclusiv prin telescoape optice.
Raphael Baer-Way, doctorand în anul al treilea la Universitatea din Virginia și autor principal al studiului, a afirmat: „Am reușit să folosim observațiile radio pentru a «vedea» ultimul deceniu din viața stelei înainte de explozie. Este ca o mașină a timpului către acei ani finali cruciali, în special ultimii cinci, când steaua pierdea masă într-un ritm intens”.
Baer-Way a explicat că stelele din galaxiile îndepărtate sunt, de obicei, prea slabe pentru a fi studiate în detaliu înainte de a exploda. Totuși, când o stea eliberează din timp cantități mari de materie, gazul din jurul ei poate acționa ca o „oglindă”. Când unda de șoc a supernovei lovește acest material, se generează unde radio puternice, care dezvăluie ce se întâmpla în etapele finale ale evoluției stelei.
Observațiile sugerează că steaua făcea, cel mai probabil, parte dintr-un sistem binar – două stele care orbitează una în jurul celeilalte – iar interacțiunea cu steaua companion a fost esențială în pierderea extremă de masă observată înainte de explozie.
„Pentru a pierde o asemenea cantitate de masă într-un interval de doar câțiva ani… este aproape sigur nevoie de două stele legate gravitațional una de cealaltă”, a explicat el.
Măsurătorile radio nu doar confirmă că pierderile intense de masă pot avea loc cu puțin timp înainte de o supernovă, ci introduc și o abordare nouă și puternică pentru studierea morții stelelor din întreg Universul. Până acum, oamenii de știință s-au bazat în principal pe observațiile în lumină vizibilă. Observațiile radio oferă acum o metodă complementară, capabilă să scoată la iveală detalii care anterior rămâneau ascunse.
Baer-Way a menționat că următoarea etapă a cercetării va implica analizarea unui număr mai mare de supernove pentru a determina cât de frecvente sunt aceste episoade dramatice de pierdere de masă și ce pot ele revela despre evoluția stelelor.
„Lucrarea lui Raphael a deschis o nouă fereastră către Univers pentru studierea acestor supernove rare, dar esențiale, arătând că trebuie să îndreptăm radiotelescoapele mult mai devreme decât se considera anterior, pentru a surprinde semnalele radio efemere”, a declarat Maryam Modjaz, profesor de astronomie la Universitatea din Virginia și expert în moartea stelelor masive și supernove.
