Refluxul bugetar recurent apare atunci când tensiunea financiară crește, iar deficitul bugetar devine un subiect de discuție publică, prezentat ca o soluție aproape terapeutică. Aceasta generează o reacție mediatică, dând impresia unei intervenții rapide, dar, după epuizarea efectului retoric, se confruntă cu realitatea constituțională.
În 2026, regimul de cumul pensie-salariu va exclude beneficiile pentru cei cu pensii de serviciu sau pensii militare care activează în sectorul public. Aceasta se întâmplă într-un moment în care România primește milioane de euro prin programul SAFE pentru înzestrare militară, iar criminalitatea și presiunea asupra structurilor de ordine publică cresc, ceea ce transformă penalizarea într-un gest contabil, mai degrabă decât într-o decizie strategică.
Dacă am denumi această acțiune „curățenie”, ar trebui să ne întrebăm de ce se revine într-o zonă marcată de Curtea Constituțională, care a stabilit că restrângerea drepturilor nu poate fi selectivă, bazată pe criterii arbitrare și invocând excepții artificiale.
În ultima sa decizie (Decizia nr. 521/2023), Curtea Constituțională a afirmat clar că o astfel de îngrădire nu trebuie să vizeze doar o categorie socio-economică, nu poate afecta doar sectorul public și poate încălca dreptul la muncă, dreptul la pensie și dreptul de proprietate.
Ironia este că proiectul aflat în discuție exact asta face: decupează, ignorând cauzele fundamentale ale fenomenului – pensionările timpurii și absența unei politici coerente de resurse umane – pentru a putea arăta cu degetul spre CCR, care blochează reforma.
Dacă argumentele nu sunt convingătoare, să ne uităm la cifre: România va accesa aproximativ 16,68 miliarde de euro prin programul european SAFE pentru modernizarea armatei și a infrastructurii de securitate. Se vor achiziționa echipamente pentru Poliție, Jandarmerie, Poliția de Frontieră, transportoare Piranha 5, elicoptere H225M, sisteme antinavă NSM, radare, drone și nave de patrulare.
Politica Guvernului devine și mai greu de înțeles, având în vedere că, pe de o parte, achiziționează echipamente de miliarde de euro, iar pe de altă parte riscă să rămână fără resursa umană necesară pentru operarea acestora. Cei mai mulți dintre angajații care cumulează salariul cu pensia sunt în MApN și în structurile MAI (Poliție, Jandarmerie, Poliția de Frontieră), unde este imperativ să avem oameni cu experiență.
Astfel, ideea de „blocare a posturilor” se dovedește a fi o poveste convenabilă; dacă ar exista cu adevărat candidați pregătiți pentru sistem, Guvernul nu ar mai avea nevoie să reangajeze pensionari, ci i-ar înlocui cu personal nou.
Datele oficiale indică faptul că armata română se confruntă cu un deficit cronic de personal, obiectivul de 120.000 de militari nefiind încă atins. Rezerva este îmbătrânită, iar ieșirile din sistem prin pensionare au fost constante în ultimii ani. Aproximativ 36.000 de beneficiari de pensie de serviciu din Ministerul Apărării au pensii nete între 3.000 și 5.000 de lei, iar 20% dintre aceștia au pensii între 5.000 și 7.000 de lei. Aceste cifre nu reflectă o elită extravagantă, ci o masă considerabilă de personal cu experiență acumulată pe parcursul a zeci de ani de activitate.
Dacă o parte semnificativă dintre acești specialiști aleg să părăsească definitiv sistemul pentru a nu pierde 85% din pensie, impactul va fi dramatic.
Problema nu constă în existența unei reglementări
Realist vorbind, armata nu mai are prestigiul de altădată. Uniforma militară este un concept străin pentru majoritatea tinerilor, iar ideea de a-și lega viața de disciplina cazărmii și de riscurile reale ale luptei este percepută negativ. Aceasta face gestul de a elimina din sistem o generație care încă știe cum se manevrează o armă cu atât mai lipsit de judecată.
Trebuie menționate și excepțiile, deoarece acestea riscă să conducă modificările direct la examenul de constituționalitate.
Cei exceptați includ beneficiarii de pensii contributive (pensiile obișnuite), aleșii locali și persoanele cu mandat stabilit prin Constituție, pe durata acestuia, precum și cadrele didactice din instituția publică de formare inițială și continuă a magistraților, precum și cadrele didactice din învățământul militar și juridic superior.
Pentru o înțelegere mai clară a acestei chestiuni, problema nu constă în existența unei reglementări privind interdicția cumulului pensie-salariu, ci în caracterul său selectiv. De fiecare dată când legiuitorul a încercat să ajusteze legislația prin excepții convenabile politic, Curtea Constituțională a sancționat acest demers.
Într-un stat de drept, Curtea Constituțională nu decide în funcție de climatul politic de moment, ci în conformitate cu litera și spiritul Constituției. Constituția României asigură egalitatea cetățenilor în fața legii, obligând statul să trateze egal situații comparabile și să justifice orice diferență de tratament.
