Imaginați-vă o scenă în anii 2030. Trei duzini de lideri ai Uniunii Europene se adună într-o încăpere istorică, poate la Versailles, Sarajevo sau Roma. Prim-ministrul Spaniei semnează un document important, iar apoi îi înmânează stiloul cancelarului german și președintelui Ucrainei. Atmosfera este optimistă, pe măsură ce semnăturile sunt adăugate pe „Tratatul de aderare a Regatului Unit la Uniunea Europeană (versiunea 2.0)”, conform publicației The Economist.
Atunci când stiloul ajunge la președintele Franței, aceasta pare să ezite, amintindu-și poate de vechile zvonuri despre problemele interne legate de Brexit. În cele din urmă, prim-ministrul britanic de la acel moment își pune semnătura. Astfel, Brexit este anulat, iar Marea Britanie, care a părăsit Uniunea, se reintegrează. În timp ce șampania este deschisă, puțini mai pot auzi un protest din galerie, un anumit Nigel Farage, care se plânge despre „voința poporului”. Marea Britanie este binevenită din nou în cadrul Uniunii!
Ideea revenirii în Uniunea Europeană, care părea cândva imposibilă, câștigă acum popularitate în rândul britanicilor. După referendumul Brexit din iunie 2016, discuțiile despre o posibilă cerere de revenire în Uniune revin pe agenda politică britanică.
## Contextul politic actual
Conceptul de „Bre-entry” este promovat în principal de politicienii laburiști, care își doresc să capteze susținerea membrilor de partid, mai ales în perspectiva unei posibile provocări la adresa liderului lor, Keir Starmer. Unii dintre aceștia aspiră chiar la funcția de prim-ministru.
Deși euroscepticii din partidul Reform UK al lui Nigel Farage conduc în sondaje, ideea revenirii în UE pare să rezoneze cu mulți alegători britanici, majoritatea considerând că ieșirea a fost o greșeală. Pe măsură ce tot mai mulți politicieni de la Westminster își exprimă susținerea pentru o cerere de revenire, Uniunea Europeană ar putea fi nevoită să răspundă la această opțiune.
## Relațiile Marea Britanie-UE
Starea actuală a relațiilor dintre Marea Britanie și Uniunea Europeană nu sugerează un răspuns favorabil din partea Bruxelles-ului. După oficializarea Brexit-ului în 2020, negocierile dintre cele două părți au fost limitate la aspecte minore, cum ar fi armonizarea regulilor de siguranță alimentară.
O cerere de „Bre-entry” ar necesita discuții la nivel înalt între liderii naționali ai UE. Mulți ar considera că revenirea Marii Britanii ar aduce beneficii, dat fiind statutul său de stat G7, membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, cu capacități nucleare și un important centru financiar.
Faptul că Marea Britanie a fost întotdeauna un membru pe jumătate angajat în UE ar putea ridica întrebări. De-a lungul timpului, Marea Britanie a cerut derogări de la politici esențiale, cum ar fi moneda euro și zona Schengen, iar unii ar putea fi sceptici cu privire la o eventuală reintegrare. Uniunea a avansat în direcția federalizării, iar prim-miniștrii britanici ar fi putut bloca aceste inițiative.
În teorie, cererea de revenire a Marii Britanii ar fi tratată similar cu cererile altor state, precum Ucraina sau Serbia. Totuși, având în vedere statutul său anterior de membru, Marea Britanie ar putea avansa mai repede decât majoritatea țărilor candidate.
## Provocările revenirii
Un aspect complicat ar putea fi condițiile impuse de Uniune, care ar putea include adoptarea euro și intrarea în Schengen. Aceste cerințe ar putea reflecta seriozitatea candidaturii. Totuși, Londra ar putea promite aderarea „când condițiile vor fi favorabile”, fără a îndeplini aceste condiții în realitate.
Un alt motiv de reticență din partea UE este îndoiala că Marea Britanie ar putea fi un membru pe termen lung. Experții sugerează că Uniunea ar dori un consens politic solid în Marea Britanie înainte de a discuta despre condițiile revenirii. Aceasta ar putea necesita sprijin din partea conservatorilor, ceea ce este puțin probabil în prezent.
Chiar și așa, procesul ar necesita răbdare. Cererea inițială a Marii Britanii de aderare la UE, în 1961, a durat 12 ani și a trecut prin două veto-uri franceze. Un scenariu similar ar putea însemna o așteptare de peste o generație între referendumul din 2016 și o posibilă revenire.
În concluzie, drumul spre reintegrare ar fi lung și complex, dar, în opinia autorului, ar merita. Britanicii ar avea ocazia de a corecta o greșeală care le-a afectat prosperitatea și izolarea. În același timp, Uniunea Europeană ar beneficia de un consolidat proiect european, cu britanici reintegrați care ar participa activ la discuțiile despre politici comune.
Urmărește newsrecorder.ro pentru știri politice din România explicate clar și la obiect.
