Gestul subliniază rolul tot mai pronunțat pe care simbolurile religioase și istorice îl dețin în discuțiile referitoare la război.
Un fragment din rămășițele lui Donskoi a ajuns pe front la începutul lunii septembrie și este transportat între unități militare din zonele ucrainene ocupate de Rusia, conform CNN. Această relicvă ar proveni din mâna dreaptă a cneazului, despre care reprezentanții structurii militare a Patriarhiei Moscovei susțin că este mâna cu care acesta ar fi mânuit sabia cu peste șase secole în urmă.
Biserica Ortodoxă Rusă îl prezintă pe Dmitri Donskoi ca un „sfânt comandant” și afirmă că prezența relicvei are rolul de a oferi sprijin spiritual trupelor.
Mitropolitul Vladimir, liderul ortodox numit de Rusia la Donețk și Mariupol, a declarat că relicva va ajuta atât militarii, cât și civilii să-și mobilizeze forțele spirituale și fizice pentru a obține victoria în fața inamicului.
Donskoi nu este singura figură istorică menționată în acest context. Relicve atribuite cneazului Alexandr Nevski, un alt lider simbol al tradiției militare ruse, au fost transportate către militari mai devreme în acest an.
Reuters a raportat că fragmentul atribuit lui Donskoi a fost trimis în zona frontului din Donețk, unde a fost prezentat militarilor în cadrul unor ceremonii religioase și militare.
Rămășițele atribuite lui Dmitri Donskoi au fost descoperite în luna august, în timpul lucrărilor de restaurare desfășurate la Catedrala Arhanghelului din Kremlin.
Președintele Vladimir Putin a descris recuperarea acestora ca o descoperire „absolut unică”, iar patriarhul Kirill, liderul Bisericii Ortodoxe Ruse, a considerat-o un semn special al providenței divine.
Trimiterea relicvelor pe front face parte dintr-o tradiție religioasă mai veche, însă utilizarea lor în contextul actual al războiului este interpretată diferit de către specialiști și clerici intervievați de CNN.
Cercetătorul Sergei Chapnin, de la Centrul pentru Studii Creștin-Ortodoxe al Universității Fordham, afirmă că Biserica și statul rus au ajuns la un nivel de apropiere foarte ridicat. El descrie asocierea dintre figura lui Donskoi și conflictul actual ca un „mit mobilizator”, menit să lege diverse epoci istorice și să întărească ideea prezentată de Moscova că Rusia se apără, nu că este agresor.
Există și voci din interiorul comunității ortodoxe care contestă utilizarea simbolurilor religioase în acest mod. Preotul și istoricul Alexander Zanemonets, născut la Moscova și plecat din Rusia după invazia Ucrainei, consideră că această acțiune reprezintă o exploatare a creștinismului în scopuri patriotice.
CNN menționează că religia joacă un rol important și în viața de zi cu zi a militarilor de pe front. Foști și actuali soldați ruși, intervievați sub protecția anonimatului, au relatat despre biserici improvizate, rugăciuni înainte de misiuni și vizite ale preoților în unități și spitale. Un militar din regiunea Zaporojie a descris posibilitatea de a discuta cu un preot sau de a atinge un obiect considerat sfânt ca fiind un sprijin moral semnificativ.
În același timp, influența instituțională a Bisericii Ortodoxe Ruse a crescut în timpul războiului, patriarhul Kirill exprimând de mai multe ori sprijinul său pentru militarii ruși. La câteva zile după mobilizarea parțială decretată de Putin în septembrie 2022, Kirill a afirmat că militarii care mor îndeplinindu-și datoria fac un sacrificiu care le „spală” păcatele.
Războiul prezintă și o puternică dimensiune religioasă instituțională. Biserica Ortodoxă a Ucrainei a proclamat independența față de Patriarhia Moscovei, iar această structură autocefală a fost recunoscută în 2019 de către Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol.
