Identificarea fosilelor enigmatice de os de picior ale unui hominid care a trăit acum 3,4 milioane de ani a rezolvat un mister nerezolvat din 2009. Aceste rămășițe aparțin unei specii distincte de celebra fosilă Lucy, primul schelet aproape complet de australopitec descoperit în 1974, ceea ce sugerează că două specii ancestrale de hominizi au coexistat în aceeași perioadă și în aceeași regiune, conform informațiilor publicate de El Espanol.
În 2009, o echipă de cercetători condusă de Yohannes Haile-Selassie, paleoantropolog la Universitatea de Stat din Arizona, a descoperit oase de la opt picioare ale unui strămoș uman antic în sedimente vechi de 3,4 milioane de ani în Valea Riftului Afar din Etiopia. Fosila, numită „piciorul Burtele”, a fost găsită la situl paleontologic Woranso-Mille și descrisă într-un articol din 2012.
În 2015, grupul a descris o nouă specie, Australopithecus deyiremeda, bazându-se pe fosile din aceeași zonă, însă piciorul nu a fost inclus în această clasificare. După mai bine de un deceniu de cercetări suplimentare și descoperirea de noi rămășițe, autorii consideră că pot asocia acum aceste rămășițe cu A. deyiremeda.
Situl Woranso-Mille este deosebit de important deoarece este singurul loc unde există dovezi solide că două specii de hominizi înrudiți au coexistat simultan în aceeași regiune. Piciorul Burtele, care aparține lui A. deyiremeda, este mai primitiv comparativ cu piciorul speciei lui Lucy, Australopithecus afarensis.
A păstrat un deget mare opozabil, o caracteristică esențială pentru cățărat, însă pe sol, A. deyiremeda se deplasa biped. Este foarte probabil ca acesta să se propulseze cu al doilea deget de la picior, mai degrabă decât cu degetul mare, așa cum fac oamenii moderni. Aceasta sugerează că bipedismul în rândul hominizilor timpurii a avut forme diverse înainte de a se stabiliza în modelul actual.
În scopul investigării dietei speciei A. deyiremeda, opt dintre cei 25 de dinți găsiți în siturile Burtele au fost supuși unei analize izotopice, folosindu-se exclusiv probe de smalț. Rezultatele arată că, în timp ce specia lui Lucy era o consumatoare mixtă, bazându-se atât pe resurse C3 (copaci și arbuști), cât și pe plante C4 (ierburi și papură tropicale), A. deyiremeda se baza în principal pe resurse C3.
Profilul izotopic al carbonului este similar cu cel observat la homininii mai vechi, cum ar fi Ardipithecus ramidus și Australopithecus anamensis, indicând că A. deyiremeda nu a exploatat același spectru de resurse ca A. afarensis.
Un alt aspect esențial al cercetării a fost determinarea cu precizie a vârstei fosilelor și reconstituirea mediului în care au trăit acești hominizi. Munca detaliată de teren de la Woranso-Mille a permis cercetătorilor să definească relațiile stratigrafice dintre rămășițele găsite, ceea ce este crucial pentru a identifica când și în ce condiții de mediu au coexistat diversele specii.
Pe lângă cei 25 de dinți găsiți la Burtele, echipa lui Haile-Selassie a recuperat maxilarul unui individ juvenil care, pe baza anatomiei dentare, aparține în mod clar speciei A. deyiremeda. Acest maxilar păstrează toți dinții de lapte erupți, împreună cu numeroși dinți permanenți în curs de dezvoltare în osul mandibular, permițând cercetătorilor să estimeze că individul avea aproximativ 4,5 ani la momentul morții.
Analiza prin tomografie computerizată a dinților în curs de dezvoltare a evidențiat un model de dezvoltare inegal între incisivi și molari, similar cu cel observat la maimuțele mari moderne și la alte australopitecine timpurii, cum ar fi specia lui Lucy. În ciuda dovezilor tot mai numeroase care sugerează diversitatea acestor australopitecine timpurii, în ceea ce privește dimensiunea corpului, dieta, locomoția și anatomia, datele sugerează că aveau modele de creștere foarte asemănătoare.
Înțelegerea modului în care se deplasau acești strămoși antici și a alimentației lor ne permite să înțelegem mai bine cum diferite specii puteau coexista fără ca una să dispară în favoarea celeilalte. Studierea acestor ecosisteme din urmă cu milioane de ani nu doar că răspunde la întrebări legate de originile noastre, ci oferă și indicii importante pentru interpretarea proceselor actuale și viitoare, cum ar fi schimbările climatice.
Fenomene de schimbări climatice comparabile cu cele observate astăzi s-au petrecut deja în vremurile lui Lucy și A. deyiremeda, iar lecțiile învățate din acea epocă pot contribui la atenuarea unor dintre cele mai adverse efecte ale schimbărilor climatice contemporane.
