Cercetarea efectuată de specialiști de la Universitatea din Pennsylvania susține semnalele raportate anterior de autoritățile de reglementare din Statele Unite și Marea Britanie.
Oamenii de știință au analizat datele a aproape 50.000 de pacienți din cadrul University of Pennsylvania Health System, comparând persoanele tratate cu medicamente GLP-1 pentru diabetul zaharat de tip 2 cu pacienți care primeau alte tipuri de medicamente antidiabetice, conform Sky News.
Riscul este cu până la 68% mai mare.
În cadrul studiului, au fost comparați 12.004 pacienți tratați cu agoniști GLP-1 cu 15.221 de persoane care utilizau inhibitori SGLT-2. De asemenea, alți 11.964 de utilizatori de medicamente GLP-1 au fost comparați cu 11.233 de pacienți tratați cu inhibitori DPP-4.
După ajustarea rezultatelor în funcție de factori precum vârsta și greutatea corporală, cercetătorii au constatat că utilizarea medicamentelor GLP-1 a fost asociată cu:
- un risc cu 37% mai mare de alopecie comparativ cu inhibitorii SGLT-2;
- un risc cu 68% mai mare de cădere a părului comparativ cu inhibitorii DPP-4.
Autorii subliniază că rezultatele indică o asociere și nu demonstrează neapărat o relație directă de cauzalitate.
Potrivit cercetătorilor, autoritățile americane analizează deja acest posibil semnal de siguranță. Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA) a anunțat că evaluează raportările privind apariția căderii părului după inițierea tratamentului cu semaglutidă (Ozempic și Wegovy) și tirzepatidă (Mounjaro).
În Marea Britanie, Agenția pentru Reglementarea Medicamentelor și a Produselor Medicale (MHRA) a primit, doar în 2026, aproape 400 de raportări privind căderea părului asociată cu tirzepatida, după alte 541 de cazuri înregistrate în 2025.
În ceea ce privește semaglutida, autoritatea britanică a primit 148 de raportări în 2026 și alte 164 în anul precedent.
Cercetătorii consideră că cea mai probabilă explicație nu este efectul direct al medicamentelor asupra firului de păr, ci consecințele pierderii rapide în greutate și ale reducerii aportului caloric.
Restricția calorică poate provoca stres fiziologic și deficiențe de micronutrienți esențiali, precum fierul, zincul sau biotina, elemente importante pentru ciclul normal de creștere a părului.
De asemenea, specialiștii iau în considerare și posibile efecte metabolice, hormonale sau imunologice ale medicamentelor GLP-1, care ar putea influența dezvoltarea și regenerarea foliculilor de păr.
Autorii studiului atrag atenția că, deși alopecia nu reprezintă în general un risc major pentru sănătatea fizică, aceasta poate avea efecte importante asupra stimei de sine, calității vieții și continuității tratamentului. Ei subliniază că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili dacă există o relație cauzală directă între administrarea acestor medicamente și apariția căderii părului.
