În spatele unui proiect fascinant, dar și controversat, se află un IT-ist care se prezintă simplu sub numele de Tom. Deși preferă să rămână în anonimat, el a acordat un interviu scurt publicației profm.ro, în care ne dezvăluie câteva detalii despre creația sa.
„Am creat-o efectiv așa cum un scriitor face un personaj pentru un roman,” mărturisește Tom. Inspirația sa provine din opera lui Miron Radu Paraschivescu, un poet celebru pentru „Cântece țigănești”, scrise cu aproape 80 de ani în urmă. „Îmi scriu versurile, apoi intru în programul cu care compun piesele și încep să experimentez cu instrumentele până ajung la o melodie care să-mi placă,” adaugă el.
Sub numele de „Lolita Cercel,” acest personaj muzical a fost creat exclusiv prin intermediul inteligenței artificiale, inspirat de tehnologie și de stilul inconfundabil al lui Paraschivescu. Dar de ce a ales Tom numele „Lolita” și nu „Anna Karenina” sau „Betty Boop”? Răspunsul la această întrebare rămâne un mister, având în vedere că creatorul său preferă să stea în spatele butoanelor, fără dorința de a fi în centrul atenției.
Se pare că această alegere reflectă o diferență profundă între arta umană și cea generată de IA. Tom subliniază că, în timp ce oamenii creează artă autentică, inteligența artificială nu poate depăși limita de a produce simple imitații.
Viralizarea nu este echivalentă cu valoarea artistică. Creatorul Lolitei pare să fie conștient de acest lucru; el își cunoaște limitele și poate că nu își dorește mai mult decât succesul viral. Totuși, popularitatea nu este un indicator al valorii artistice, ci poate fi doar o modalitate de a răscoli emoții adânc îngropate în rândul utilizatorilor de internet.
Lolita, personajul său, este mereu în suferință, simțindu-se părăsită, tristă și lipsită de energie – o reflecție a depresiei urbane comune. Deși reușește să genereze engagement, caracterul său simplu nu reușește să ascundă total artificialitatea din spatele creației sale.
Critica din partea altor artiști nu a întârziat să apară. Macanache, un artist real, a transmis un mesaj pe Instagram lui Tom, sugerându-i să colaboreze cu un artist uman în loc să se bazeze pe IA: „Caută un artist interpret să îți cânte piesele și lasă AI-ul, că e jale, oricât de bine ți-ar ieși piesele, le lipsește ceva și știm cu toții ce lipsește.”
Estetica Lolitei a stârnit, de asemenea, controverse. Activista Alexandra Fin, care luptă pentru drepturile comunității rome, a declarat pentru Digi24: „Este profund inuman ca o cultură marginalizată să fie folosită pentru a genera profit printr-un artist virtual.” În aceeași notă, Paulina, o compozitoare cu influențe balcanice, a adăugat: „Este trist pentru artiștii independenți care se zbat să facă totul de la zero, în timp ce altele aleg să ia scurtături prin AI.”
Motivul pentru care Tom alege anonimatul este, așadar, o combinație de prudență și conștientizare. El înțelege că nu produce muzică în adevăratul sens al cuvântului, ci manevrează algoritmi, ceea ce îl transformă într-o figură asemănătoare lui Mefisto, un creator care a făcut un pact cu forțele întunecate pentru a obține cunoștințe nelimitate.
În ciuda esteticului atrăgător, Lolita evadează responsabilitatea, fiind seducătoare fără a risca. Optimizată până la cel mai mic detaliu, ea poate dispărea în negurile algoritmului, iar Tom este conștient de acest lucru. Astfel, Lolita devine un simbol al obsesiei umane de a crea, însă fără a avea măreția unui adevărat Creator, lăsând loc pentru întrebarea: este el doar un impostor?
