Datele recente din anuarul „Disponibilităţile de consum ale populaţiei în anul 2024“, publicat de Institutul Naţional de Statistică (INS), relevă o situaţie îngrijorătoare în ceea ce priveşte autoaprovizionarea României. Un nivel scăzut de autoaprovizionare sugerează fie o insuficienţă a capacităţilor locale de producţie, fie costuri de producţie ridicate în comparaţie cu preţurile de import.
Tudorel Andrei, preşedintele INS, a explicat: „Dacă costul de producţie depăşeşte preţul de vânzare, este logic să ne orientăm spre importuri din alte ţări unde produsele sunt mai ieftine. De exemplu, la legume, nu putem asigura producţia pe tot parcursul anului din cauza condiţiilor climatice. Producţia de iarnă implică costuri considerabile, iar importurile din Turcia sau Spania devin mai avantajoase. Este un lucru firesc“.
Conform datelor din 2024, România a realizat o producţie de 2,2 milioane de tone de legume, dar consumul a depăşit 3 milioane de tone, ceea ce a generat o dependenţă de 33% faţă de importuri, având în vedere că aproximativ 1 milion de tone au fost importate. În cazul fructelor, deşi producţia a fost de 2 milioane de tone, consumul a atins 2,1 milioane de tone, iar importurile s-au ridicat la 1,4 milioane de tone. Această situaţie se datorează perisabilităţii fructelor şi lipsei capacităţilor de depozitare pe termen lung, care conduc la pierderi semnificative din producţia internă.
Un aspect îngrijorător este dependenţa de importuri în ceea ce priveşte anumite produse. Cel mai scăzut grad de autoaprovizionare este înregistrat la orez, cu doar 8%, România fiind aproape complet dependentă de importuri din Asia, în special din Myanmar şi Thailanda. Cultura orezului se confruntă cu provocări precum consumul mare de apă şi efectele schimbărilor climatice, care duc la veri tot mai secetoase. Alte produse cu un grad redus de autoaprovizionare includ piersicile (12%), peştele (13%), zahărul (26%), untul (36%), cartofii (44%) şi carnea de porc (45%).
În cazul cărnii de porc, România a produs 330.000 de tone în 2024, dar consumul a fost de 730.000 de tone, ceea ce înseamnă că mai mult de jumătate din consum provine din importuri, în principal din Germania şi Spania. Dénes Laczkó, CEO al Protena şi Poultry Investment, a subliniat: „În sectorul cărnii de porc, importăm încă majoritatea consumului intern. Deşi au existat programe de finanţare pentru fermele de reproducţie, sunt necesare investiţii suplimentare în ferme de îngrăşare, abatoare moderne şi procesare. Nu este normal ca principala sursă de proteină pentru români să provină în proporţie de peste 50% din importuri“.
În contrast, sectorul producţiei vegetale se dovedeşte a fi un punct forte pentru România. Ţara noastră îşi acoperă necesarul de grâu, porumb, rapiţă şi floarea-soarelui, iar rata de acoperire a consumului din producţie pentru grâu este de trei ori mai mare. Totuşi, absenţa integrării pe verticală determină ca exporturile să fie concentrate pe materii prime, care au o valoare adăugată scăzută.
