Cuba, în decursul istoriei sale recente, a fost constant dependentă de parteneri externi pentru a-și asigura resurse esențiale, precum alimente, carburanți și alte bunuri indispensabile. În perioada Războiului Rece, ajutorul semnificativ al Uniunii Sovietice a fost crucial pentru menținerea regimului comunist din Havana. Totuși, prăbușirea URSS în 1991 a dus la o severă recesiune economică, cu un declin de 35% al Produsului Intern Brut în doar trei ani. Importurile de țiței au scăzut drastic, iar populația s-a confruntat cu penurii alimentare severe, conform unui raport al Il Post.
În deceniile următoare, autoritățile cubaneze nu au reușit să reducă vulnerabilitatea insulei față de importurile externe. Deși Cuba produce aproximativ 40% din necesarul său de petrol, această cantitate este utilizată în principal pentru generarea de electricitate. Aceasta face ca carburanții pentru transport și o porțiune semnificativă din produsele alimentare – estimată între 30% și 40%, ajungând chiar la 80% în anumite sectoare – să depindă în continuare de importuri externe.
Venezuela: Un aliat energetic dispărut
Până de curând, Venezuela, sub conducerea lui Nicolás Maduro, a fost principalul furnizor de energie pentru Cuba, livrând între 20.000 și 70.000 de barili de țiței zilnic, acoperind o parte considerabilă din cererea totală a Cubei, care se ridica la aproximativ 100.000 de barili pe zi.
Totuși, situația s-a schimbat drastic la începutul lunii ianuarie, în urma intensificării acțiunilor Statelor Unite în Venezuela, care au vizat atât conducerea țării, cât și sectorul său petrolier. Ca urmare, livrările de țiței către Cuba au fost complet suspendate, lăsând insula fără cel mai important furnizor de combustibil.
Mexicul, sub presiunea americană
Mexicul, un alt partener tradițional al Cubei, a continuat să ofere suport, chiar și în contextul embargoului american impus din 1960, asigurând un flux zilnic de aproximativ 20.000 de barili de petrol. Cu toate acestea, administrația Trump a anunțat intenția de a impune tarife vamale țărilor care aprovizionează Cuba cu petrol, ceea ce a determinat guvernul mexican să oprească livrările. În loc de combustibil, Mexicul a expediat ajutoare umanitare, constând în alimente și produse de igienă, în timp ce depune eforturi diplomatice pentru a negocia cu Washingtonul o soluție pentru transporturi limitate de combustibil, încercând să le clasifice drept asistență umanitară.
China și Rusia: Un suport restrâns
China și Rusia au menținut relații diplomatice puternice cu Havana și au condamnat public sancțiunile impuse de Statele Unite. Deși Beijingul a promis un sprijin „în funcție de capacități”, până în prezent nu s-au concretizat măsuri care să compenseze pierderile de petrol din Venezuela și Mexic. În trecut, Rusia a efectuat livrări sporadice de petrol, dar acestea s-au oprit odată cu noile restricții americane. Reprezentanții ruși au menționat posibilitatea reluării acestor livrări, dar fără a oferi detalii clare.
Criza energetică și amenințarea economică severă
Interruperea importurilor de țiței are un impact direct asupra generării de electricitate, sistemului de transport și activității economice generale. Deficitul de combustibil cauzează pene de curent frecvente, impunând restricții asupra circulației și dificultăți majore în distribuția alimentelor.
Dacă Cuba nu va beneficia de o intervenție externă semnificativă, riscă să se confrunte din nou cu o situație similară „perioadei speciale” de după 1991. În contextul actual, în ciuda declarațiilor de solidaritate diplomatică, Havana pare mai izolată ca niciodată în ultimele decenii, confruntându-se cu o presiune economică crescândă și o rețea de aliați care se dovedește fie neputincioasă, fie reticentă în a oferi un sprijin decisiv.
