Conceptul unui anuar statistic dedicat Bucureștiului a început să prindă contur în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, când instrumentele și metodologiile statistice erau încă în faza incipientă. În perioada 1883-1884, a fost înființat un birou statistic care, la început, era format dintr-un referent și un copist, dar care nu reușea să îndeplinească cerințele fundamentale ale științei statistice.
În 1893, biroul a suferit o reorganizare, iar fostul său șef a fost trimis în marile capitale europene pentru a studia organizarea și funcționarea serviciilor statistice din Budapesta, Viena și Praga. Aceste vizite au fost cruciale, deoarece au permis reprezentantului Primăriei să înțeleagă mai bine starea de fapt și să identifice cele mai eficiente metode de colectare a datelor statistice. Noile metode au fost implementate la București începând cu 1 ianuarie 1894, iar rezultatele au fost publicate în „Anuarul statistic al Orașului București pe anul 1895”, prima ediție a acestui demers.
Printre cele 13 ediții recuperate în format electronic, această lucrare poate fi găsită pe platforma Biblioteca Digitală a Bucureştilor. Cele mai recente ediții datează din perioada comunistă, aproape șapte decenii mai târziu. Ediția actualizată a fost publicată în 2025, incluzând date din 2024, și a fost realizată de Direcția Regională de Statistică a Municipiului București, parte a Institutului Național de Statistică (INS), sub motto-ul „Calculăm statistica oficială a României din 1895”.
În ceea ce privește populația Bucureștiului în 1895, rezultatele recensământului din 1894 indicau un număr aproximativ de 232.009 locuitori, cifra fiind rotunjită pentru a include și persoanele care nu fuseseră contabilizate, ajungând astfel la 250.000. Statisticienii din acea vreme considerau că acest recensământ era cel mai aproape de realitate, având rezultate satisfăcătoare din punct de vedere fiscal.
De exemplu, la 1 decembrie 1894, numărul contribuabililor din capitală era de doar 19.047, în timp ce recensământul indica 48.857 bărbați capi de familie. Această diferență sugerează un număr semnificativ de persoane impozabile, care, după scăderea contigentului de recruți scutiți de impozitare, lăsa o bază solidă de contribuabili.
Statisticienii concluzionau că rezultatul recensământului din 1894 aducea o claritate mai mare asupra realității fiscale a orașului, oferind date relevante pentru viitor.
Privind spre viitor, în 1963, ediția anuarului statistic arăta o creștere semnificativă a populației Bucureștiului, care a depășit pragul de un milion de locuitori în 1948, ajungând la 1,23 milioane în 1956. Această expansiune a populației este evidentă comparativ cu recensământul din 1894, când Bucureștiul avea puțin peste 232.000 de locuitori.
Conform celui mai recent anuar al Capitalei pentru anul 2024, publicat de INS, populația Bucureștiului a ajuns la 1,71 milioane de locuitori, înregistrând o scădere constantă începând din 1992, când a atins un vârf de 2,06 milioane.
În ceea ce privește persoanele fizice contribuabile, la sfârșitul anului 2023, populația ocupată civilă din București era de 1,25 milioane, cu un număr mediu de 1,03 milioane de salariați.
