O fascinantă pictură rupestră descoperită în Africa de Sud ar putea dezvălui modul în care fosilele au influențat mitologia indigenă a regiunii. Conform cercetătorilor, această lucrare artistică ar putea reprezenta un animal preistoric care a dispărut cu aproximativ 250 de milioane de ani în urmă, conform unui articol publicat de Futura-Sciences.
Descoperirea este semnificativă, deoarece leagă rămășițele fosile din Bazinul Karoo de tradițiile artistice ale populației San, unul dintre cele mai vechi grupuri de vânători-culegători din Africa.
O privire asupra „Panoului Șarpelui cu Coarne”
Pictura, denumită „Panoul Șarpelui cu Coarne”, a fost realizată între anii 1821 și 1835 și se află în Bazinul Karoo, o zonă renumită pentru bogăția sa fosiliferă. Această lucrare nu prezintă doar animale comune, ci și o creatură misterioasă cu colți, care stârnește întrebări.
Descrisă ca având un corp alungit, picioare scurte și un cap mic, animalul are colți curbați în jos, ceea ce îi conferă un aspect asemănător cu cel al unei morsi. Totuși, este important de menționat că morsele nu au trăit vreodată în acest mediu arid.
Mituri și realitate în tradițiile San
Tradițiile culturale ale populației San descriu figura din pictură ca pe o ființă spirituală. Cu toate acestea, arta rupestră a acestui grup se bazează, în general, pe animale reale, ceea ce ridică întrebări legate de originea acestei creaturi neobișnuite.
Bazinul Karoo: un tezaur fosilifer
Bazinul Karoo este considerat unul dintre cele mai bogate locuri fosilifere din lume, păstrând urme ale vieții din perioadele Permiană până la Jurasică, adică între 299 și 145 milioane de ani în urmă. Această regiune este plină de fosile de terapside, care sunt strămoșii reptilienilor timpurii ai mamiferelor.
Cercetătorul Julien Benoit sugerează că populația San ar fi putut întâlni fosile expuse în timpul vânătorii, iar aceste oase străvechi ar fi putut influența miturile locale și expresia artistică. Fosilele au fost descoperite în Karoo timp de mii de ani.
Dicinodonții: sursa de inspirație?
Studiul lui Benoit, publicat în revista PLOS One, propune dicinodonții ca o posibilă sursă de inspirație pentru figura reprezentată în pictură. Aceste animale erbivore, cunoscute pentru corpurile lor masive și colții curbați, au trăsături care se potrivesc aproape perfect cu descrierea creaturii din pictură.
Fosilele de dicinodonți sunt frecvente în apropierea sitului artistic, iar prima descriere științifică a acestei specii a avut loc în 1845, la aproximativ un deceniu după realizarea picturii San. Dacă această ipoteză se dovedește a fi corectă, lucrarea artistică ar putea precede recunoașterea științifică oficială a dicinodonților, demonstrând modul în care comunitățile antice au interpretat „timpul profund” prin povești și simboluri.
