Specialiștii prognozează că între lunile februarie și aprilie, configurația climatică va fi una de tip ENSO neutră, având o probabilitate de aproximativ 60%. Totuși, experții de la NOAA atrag atenția asupra existenței unor „incertitudini semnificative” în modelele predictive, menționând că prognozele realizate în această perioadă a anului au o fiabilitate relativ scăzută, conform informațiilor publicate de Euronews.
El Niño–Southern Oscillation (ENSO) este un ciclu climatic care alternează între două faze opuse: El Niño și La Niña, influențând circulația atmosferică și oceanică la nivel global.
Mecanismele celor două faze: El Niño și La Niña
În condiții normale, alizeele din Pacificul ecuatorial transportă apă caldă de la marginile estice către cele vestice ale bazinului. Atunci când apare El Niño, aceste curenți atmosferici își reduc intensitatea sau își schimbă direcția, provocând o încălzire anormală a apelor din estul Pacificului.
Pe de altă parte, La Niña amplifică puterea alizeelor, ceea ce duce la ridicarea apelor reci din adâncurile oceanului și răcirea suprafeței apei, în special pe coastele americane.
Fenomenul El Niño se manifestă la intervale neregulate, de obicei o dată la 2-7 ani, și poate persista timp de aproximativ un an, deși uneori această perioadă se poate extinde.
Impactul El Niño asupra climei globale
Prezența fenomenului El Niño este asociată cu o scădere a precipitațiilor în regiunile tropicale ale Asiei, Africii și Americii de Sud, perturbând astfel sistemele musonice. În același timp, El Niño favorizează precipitații abundente și inundații în sudul Statelor Unite, Peru și în anumite zone din Europa Mediteraneană.
De asemenea, fenomenul este responsabil pentru intensificarea valurilor de căldură, ceea ce explică de ce anii în care El Niño este activ tind să fie printre cei mai călduroși din istoria meteorologică. Estimările arată că El Niño poate contribui temporar cu 0,1-0,2°C la temperatura medie globală.
Această creștere se adaugă trendului general de încălzire generat de activitățile umane, care au dus deja la o creștere a temperaturii planetare cu 1,3-1,5°C față de perioada preindustrială.
Reconfigurarea reperelor climatice
Recent, Administrația Națională pentru Ocean și Atmosferă (NOAA) a introdus un nou indice pentru evaluarea fenomenelor El Niño și La Niña, comparând temperaturile din Pacific nu doar cu media istorică, ci și cu restul zonelor tropicale ale globului.
Pe măsură ce gazele cu efect de seră continuă să încălzească planeta, conceptul de „normal” se modifică constant. Diferențele între metodele de calcul tradiționale și cele actuale pot ajunge la 0,5°C, un aspect suficient pentru a influența clasificarea unui episod climatic.
Un an sub semnul instabilității
Oamenii de știință avertizează că apariția fenomenului El Niño în ultimele luni ale anului 2026 ar putea propulsa acest an în fruntea celor mai calde înregistrate vreodată.
„Parametrii tradiționali ai normalității au fost depășiți de mult”, subliniază cercetătorii, evidențiind acumularea progresivă de energie termică în sistemul climatic. În aceste condiții, reactivarea El Niño ar putea genera o serie de evenimente extreme, precum secete prelungite, ploi torențiale și canicule istorice, având un impact major asupra ecosistemelor și populațiilor.
