În ultimele săptămâni, Statele Unite au desfășurat aproximativ 5.000 de pușcași marini specializați în operațiuni de asalt, alături de alți aproximativ 2.000 de militari din trupele aeropurtate în Orientul Mijlociu. Conform unor surse din presa americană, Washingtonul ar putea să trimită încă până la 10.000 de soldați, ceea ce ar putea ridica totalul la aproape 20.000 de militari, după cum informează Il Post. Această mobilizare sugerează că Pentagonul își pregătește strategii pentru operațiuni limitate, mai degrabă decât pentru o invazie totală a Iranului.
Printre posibilele obiective militare discutate de analiști se numără controlul unor puncte strategice din Strâmtoarea Ormuz, esențială pentru transportul global de petrol. Există voci care sugerează că Statele Unite ar putea urmări insule controlate de Iran, cum ar fi Abu Musa, Tunb Mare, Tunb Mic sau Larak, care oferă Teheranului capacitatea de a controla traficul maritim din zonă.
O altă teorie discutată este ocuparea temporară a insulei Kharg, care găzduiește principalul terminal petrolier al Iranului, de unde provin majoritatea exporturilor de petrol ale țării.
Cu toate acestea, experții subliniază că, în ciuda intensificării tensiunilor, un contingent de sub 20.000 de soldați este insuficient pentru a cuceri o țară de dimensiunea Iranului. Spre exemplu, în timpul invaziei Irakului din 2003, Statele Unite au desfășurat aproximativ 100.000 de soldați într-o țară semnificativ mai mică, cu un teren mai ușor de controlat.
Intervenția americană în Afganistan a început în 2001 cu un număr redus de trupe, dar efectivele au crescut ulterior la 90.000 de militari, iar operațiunile s-au desfășurat pe parcursul a două decenii.
Geografia și populația Iranului complică și mai mult perspectiva unei invazii. Iranul are o populație de aproximativ 90 de milioane de locuitori, iar lanțurile montane și orașele mari prezintă dificultăți considerabile pentru desfășurarea de operațiuni militare eficiente și pentru controlul teritoriului. Deși o parte semnificativă a populației este critică față de regimul actual, analiștii estimează că o minoritate considerabilă ar fi dispusă să lupte pentru apărarea statului. Astfel, orice încercare de invazie ar putea să se transforme într-un conflict extrem de costisitor.
