De la crizele financiare la cele pandemice și până la războiul din Ucraina, România se află în fața unor provocări semnificative care influențează datoria guvernamentală. În acest context, este esențial să analizăm nu doar deficitele bugetare ridicate post-2020, ci și impactul acestor șocuri externe asupra economiei românești. Ce ne spune Comisia Europeană în analiza sa de sustenabilitate a datoriei guvernamentale, atât pe termen scurt, mediu, cât și lung, în cazul României și Poloniei? Ce riscuri sau factori favorizanți existau pentru sustenabilitatea datoriei în aceste două țări?
I. Nivelul, structura și dinamica datoriei guvernamentale în România
Conform celor mai recente date publicate de Ministerul Finanțelor, datoria guvernamentală a României a atins, în decembrie 2025, 1.138 miliarde lei, echivalentul a 59,6% din PIB. Din această sumă, doar 7% reprezintă datorie pe termen scurt, în timp ce 93% este pe termen mediu și lung. Această structură indică o presiune redusă asupra necesarului de finanțare pe termen scurt, un aspect pozitiv în actuala dinamică economică. Este de remarcat că 47% din datorie este în lei, în timp ce 53% este denominată în valute străine, precum euro și dolari.
Analizând evoluția datoriei guvernamentale în raport cu PIB-ul, constatăm o creștere semnificativă a ponderii datoriei în ultimul an, de la 54,8% la 59,6%. Aceasta sugerează că România a depășit pragul de 60% din PIB, conform criteriilor de convergență nominală stipulate în Tratatul de la Maastricht. Creșterile acestei ponderi au fost generate de trei crize exogene majore: criza financiară din 2009-2011, criza pandemică din 2020-2021 și războiul din Ucraina, care a început în martie 2022.
Comparativ cu alte state europene, România are o pondere a datoriei guvernamentale brute de 58,9%, plasându-se pe locul 14 în UE27, sub media de 82,1%. Cele mai ridicate ponderi ale datoriei în PIB se regăsesc în Grecia (149,7%), Italia (137,8%) și Franța (117,7%), în timp ce Danemarca, Bulgaria și Luxemburg au cele mai scăzute valori.
În ultima comparație anuală, datoria guvernamentală în PIB a crescut semnificativ în România (+5,5 puncte procentuale), Polonia (+5,0 pp), Finlanda (+4,7 pp) și alte țări din vecinătatea conflictului din Ucraina, ceea ce susține teoria contagiunii negative.
II. Cauzele creșterii datoriei și a cheltuielilor cu dobânzile în PIB
Analizând infografiile, se evidențiază trei evenimente externe care au influențat semnificativ datoria guvernamentală: criza financiară, pandemia și războiul din Ucraina. Aceste șocuri au dus la creșteri considerabile ale datoriei în PIB, suprapunându-se cu deficitele bugetare deja existente. De exemplu, criza financiară a adus o creștere de 23,1 pp din PIB în patru ani, iar pandemia a generat o creștere de 13,3 pp în doar doi ani.
Cheltuielile cu dobânzile au crescut de asemenea în mod semnificativ în aceste perioade. Costurile de împrumut pentru România au avut patru salturi structurale, evidențiind o vulnerabilitate economică sporită. Între aceste crize, perioada electorală de la sfârșitul lui 2024 a marcat și ea o creștere a costurilor de finanțare.
România a avut dificultăți în a naviga prin aceste crize, iar una dintre cauzele principale este abordarea ideologică a austerității, care a fost favorizată în detrimentul stimulilor economici. Studiile FMI sugerează că țările care au implementat stimulente eficiente au reușit să-și redreseze economiile mai rapid.
III. Analiza sustenabilității datoriei guvernamentale – România vs Polonia
Este esențial să subliniem că România nu ar trebui să își permită să își crească ponderea datoriei în PIB la nivelul mediei UE27 sau la pragul de 90%, care ar reprezenta un risc major. În schimb, România trebuie să inverseseze trendul ascendent al datoriei prin deficite primare structurale reduse și prin cheltuieli nete mai eficiente. O abordare favorabilă ar implica un diferențial pozitiv între rata de creștere economică și dobânzile la împrumuturi.
Atât România, cât și Polonia se află sub procedura de Deficit bugetar Excesiv și au angajamente de consolidare fiscală pe o perioadă de șapte ani. Comisia Europeană analizează sustenabilitatea datoriei guvernamentale printr-un sistem de indicatori, inclusiv S0 pe termen scurt, S1 pe termen mediu și S2 pe termen lung, care evaluează riscurile financiare și bugetare.
În trimestrul 3 din 2025, România avea o pondere a datoriei guvernamentale de 58,9%, iar Polonia de 58,1%. În 2025, deficitul bugetar al Poloniei a fost de 6,8% din PIB, în timp ce România a raportat un deficit de 7,8%. Previziunile sugerează că România va înregistra o creștere economică modestă de 1% în 2026, în contrast cu Polonia, care ar putea ajunge la 3,5%.
Conform analizei Comisiei Europene, nu există riscuri de criză fiscală pe termen scurt pentru ambele țări. Totuși, pe termen mediu, România se confruntă cu o volatilitate mai mare, în timp ce Polonia are o poziție fiscală mai stabilă, dar necesită măsuri de consolidare fiscală mai semnificative.
În concluzie, atât România, cât și Polonia trebuie să recurgă la raționalizarea cheltuielilor bugetare, îmbunătățirea colectării veniturilor și stimularea creșterii economice. Aceste măsuri sunt esențiale pentru a asigura sustenabilitatea datoriei guvernamentale și pentru a sprijini dezvoltarea economică pe termen lung.
