Vicepremierul României, Oana Gheorghiu, a abordat, duminică, pe Facebook, problemele cu care se confruntă compania Petrotrans SA, pe care o consideră un exemplu emblematic al blocajelor administrative și al întârzierilor decizionale din sectorul public.
În postarea sa, Gheorghiu a subliniat că statul continuă să cheltuie fonduri pentru o infrastructură inexistentă de mai bine de un deceniu. A menționat că Petrotrans SA nu a fost niciodată listată la bursă și a rămas complet în proprietatea statului, lipsită de transparență și de control extern.
„Petrotrans SA: o companie care nu a fost niciodată listată la bursă, care a rămas mereu complet în mâinile statului. Ferită de piață, ferită de transparență, ferită de orice control extern”, a declarat vicepremierul.
Oana Gheorghiu a evidențiat o situație alarmantă: statul plătește anual aproape 28.000 de euro pentru o conductă care nu mai transportă nimic de aproximativ două decenii și a fost în mare parte furată. „Există o conductă sub pământul României care nu mai transportă nimic de aproape 20 de ani. Hoții au demontat-o bucată cu bucată. Și totuși, în fiecare an, statul român plătește 27.960 de euro proprietarilor terenului de sub ea. De ce? Pentru că nimeni nu a semnat o hârtie ca să o radieze definitiv din inventarul domeniului public. Nu, nu e ficțiune. E România de astăzi”, a explicat Gheorghiu.
Vicepremierul a prezentat și un istoric al companiei, subliniind reorganizarea din anii ’90, falimentul și blocajele ulterioare. Gheorghiu a susținut că deciziile administrative eronate au dus la degradarea rețelei. „Vorbim de o rețea care număra la un moment dat 1.800 de kilometri de conducte magistrale pentru transportul produselor petroliere. Infrastructură construită în decenii, cu valoare strategică reală”, a mai spus ea.
Printre momentele cheie din evoluția companiei, Gheorghiu a menționat:
- Anul 1996: Guvernul desființează entitatea care opera conductele și o absoarbe în Petrom, uitând să o scoată din lista privatizărilor în masă. Acțiunile unei companii inexistente încep să fie tranzacționate pe RASDAQ.
- Anul 2000: O patrulă de jandarmi descoperă prima rețea de furt din conducte, dar preferă tăcerea în schimbul mitei.
- Anul 2001: Un echipaj de poliție descoperă că furtul devine o industrie organizată.
- Anul 2004: Hoții montează o instalație de 250 de metri pe sub canalul Dunăre-Marea Neagră, furând peste 100.000 de tone de produse. Paguba este estimată la peste 80 de milioane de euro.
- Anul 2005: O ordonanță guvernamentală reorganizează sectorul, iar Petrotrans SA devine operator licențiat, fără concesiune, ceea ce îi limitează drastic activitatea.
- August 2005: Activitatea Petrotrans SA încetează din cauza unei decizii administrative care nu a mai fost implementată.
- Anul 2007: Compania intră în faliment, cu o rețea distrusă și fără stocuri de produse.
Oana Gheorghiu a conchis că Petrotrans SA a avut parte de mai multe „morți” administrative, dar continuă să existe pe hârtie. „Până în prezent, Petrotrans SA a murit de trei ori: în 2005, când statul i-a retras operarea fără compensație; în 2007, când a intrat în faliment; și în 2019, când lichidarea a fost blocată din interior. În realitate, ea nu mai există din 2005, dar în acte continuă să existe până în 2026”, a încheiat vicepremierul.
