Noile date disponibile consolidează concluziile cercetătorilor, care susțin că tendința descendentă a stratului de gheață continuă fără ezitare.
În acest an, suprafața maximă a gheții s-a dovedit a fi cu aproximativ 1,3 milioane de kilometri pătrați sub media înregistrată între 1981 și 2010, conform raportului emis de Centrul Național de Date privind Zăpada și Gheața (NSIDC).
Pe de altă parte, în Antarctica, care a intrat acum în sezonul de toamnă, minimul anual al gheții marine de vară a fost înregistrat pe 26 februarie, atingând 2,58 milioane de kilometri pătrați. Aceasta reprezintă o scădere de 260.000 de kilometri pătrați față de media din perioada 1981-2010. Cu toate acestea, acest minim este încă peste recordul de 1,79 milioane de kilometri pătrați stabilit pe 21 februarie 2023.
Gheața marină joacă un rol crucial în menținerea echilibrului ecologic al planetei. Într-un interviu acordat publicației Anadolu, Mahmut Oguz Selbesoglu, directorul Centrului de Cercetare Polară al Universității Tehnice din Istanbul, a subliniat importanța ghețarilor și a gheții marine în menținerea acestui echilibru radiativ. El a explicat că, pe măsură ce gheața se topește, acest echilibru este perturbat: evaporarea crește, efectul de seră se intensifică, iar procesul de încălzire globală se accelerează, generând un ciclu vicios de pierdere a gheții.
Selbesoglu a evidențiat faptul că Arctica se încălzește de patru ori mai repede decât rata medie globală. El a menționat că topirea gheții se concentrează în regiunile marginale de gheață din Marea Barents, Marea Bering și zonele de coastă ale Atlanticului de Nord.
În plus, el a subliniat că, deși stratul de gheață poate să se extindă temporar, acesta devine mai subțire și, prin urmare, mai vulnerabil la topire. „Maximul de gheață marină din anul precedent a fost, în același timp, minimul anual și minimul istoric”, a explicat el. „Aproape toate valorile record înregistrate au avut loc în ultimele decenii, ceea ce sugerează o tendință sistematică și accelerată de pierdere a gheții. Aceasta nu se referă doar la topirea verii, ci și la o reducere a cantității de gheață care ar trebui să se formeze în timpul iernii. Aceasta este o dovadă a slăbirii sistematice și structurale a sistemului”, a adăugat Selbesoglu.
El a descris acest proces ca fiind un lanț de evenimente interconectate. Pe măsură ce suprafața albă se micșorează, mai multă radiație solară este absorbită, generând o creștere a temperaturii, ceea ce duce la o pierdere și mai mare de gheață. Acest fenomen contribuie la o evaporare sporită și la un efect de seră mai intens, ceea ce cauzează schimbări climatice și fenomene meteorologice extreme.
Selbesoglu a subliniat că pentru a opri pierderea gheții, este esențial să reducem emisiile de gaze cu efect de seră, să eliminăm treptat combustibilii fosili și să accelerăm tranziția către surse de energie regenerabilă. De asemenea, este necesară reducerea emisiilor de carbon negru și implementarea unor măsuri specifice pentru regiunea arctică.
În concluzie, schimbările care au loc în Arctica nu au doar implicații locale, ci și globale, servind drept un semnal de avertizare timpurie pentru viitorul întregului sistem climatic.
