Islanda se pregătește să organizeze un referendum în luna august, având ca subiect reluarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană (UE). Această decizie vine pe fondul unor preocupări legate de securitate, intensificate de conflictul dintre Rusia și Ucraina, precum și de amenințările anterioare ale fostului președinte american Donald Trump privind o posibilă anexare a Groenlandei.
Cererea anterioară a Islandei de a adera la UE, formulată cu mai bine de un deceniu în urmă, a fost suspendată în urma unor dispute cu Bruxelles-ul legate de drepturile de pescuit. Cu toate acestea, Costas Kadis, comisarul UE pentru pescuit, a declarat pentru Financial Times că există „cu siguranță loc de flexibilitate” în timp ce blocul își revizuiește politica de acvacultură, care datează de decenii. Întrebat dacă UE ar fi dispusă să ofere Islandei scutiri, Kadis a răspuns afirmativ: „Da, da. Va face parte din discuții.”
„Putem găsi soluții la provocările legate de acordurile de partajare a stocurilor de pește comune,” a adăugat Kadis. „Islanda și Uniunea Europeană se apropie… ținând cont de evoluțiile geopolitice recente.”
Comisia Europeană a început să reevalueze strategia sa arctică, în special după ce retorica lui Trump legată de Groenlanda a atins un apogeu la începutul acestui an. Oficialii din Islanda au fost surprinși de confuzia frecventă a lui Trump între Groenlanda și Islanda, în contextul revendicării mării insule arctice.
Eforturile Uniunii Europene de a atrage noi membri fac parte dintr-o schimbare mai amplă, generată de invazia Rusiei, Bruxelles-ul fiind acum în proces de a adapta procedurile de aderare pentru Ucraina. De asemenea, incertitudinea cu privire la angajamentele militare ale SUA a accelerat eforturile UE de a-și consolida propria securitate și de a se apropia de țările vecine.
Kadis, care a fost anterior ministru al agriculturii în Grecia, a subliniat că politicile flexibile în domeniul pescuitului ar putea face integrarea UE mai atrăgătoare pentru „alte țări cu idei similare”, cum ar fi Norvegia, care a refuzat aderarea la UE în 1994 din cauza disputelor legate de produsele marine. Pescuitul rămâne, de asemenea, un punct de fricțiune în relațiile UE cu Regatul Unit după Brexit.
Potrivit Oficiului Național de Statistică din Islanda, în 2024, produsele marine au reprezentat aproape 40% din valoarea totală a bunurilor exportate de țară.
Unii diplomați sugerează că amenințările lui Trump la adresa Groenlandei ar putea determina Islanda să ia în considerare clauza de sprijin militar a UE și noua concentrare asupra politicii de apărare ca motive pentru a adera la blocul comunitar.
Controversa aderării la UE persistă în Islanda, unde sondajele recente indică faptul că 47% din populație se opune aderării, în timp ce 40% o susțin, pescuitul fiind o problemă centrală în dezbatere. Oficialii și diplomații subliniază că, fără o anumită flexibilitate în această privință, adesea considerată la fel de importantă pentru Islanda ca și automobilele pentru Germania, aderarea la UE este puțin probabilă.
„Ne-am construit pescuitul ca pe o afacere, în timp ce în UE pescuitul este tratat ca o politică regională, subvenționată. Aceasta nu ar funcționa pentru noi,” a declarat un oficial islandez. Totuși, aceștia au adăugat că contextul geopolitic s-a „schimbat total” de la ultima rundă de negocieri, Reykjavik devenind din ce în ce mai îngrijorată de perspectiva Washingtonului în urma crizei din Groenlanda. Deși Islanda este un membru fondator al NATO, nu dispune de o armată permanentă și este protejată de aceleași acorduri de apărare din epoca Războiului Rece cu SUA, încheiate în 1951.
Un alt oficial a menționat că apartenența la UE a căpătat o nouă relevanță în contextul securității, afirmând: „Cred că va fi un referendum foarte, foarte strâns… o excepție privind pescuitul ar putea schimba cu siguranță lucrurile.”
Politica UE în domeniul pescuitului, în vigoare din 1970, a suscitat de asemenea atenția statelor membre actuale. Într-o scrisoare comună adresată lui Kadis, consultată de FT, 12 state membre, inclusiv Germania și Franța, au avertizat că povara administrativă asupra pescuitului a devenit atât de complexă încât îngreunează operațiunile zilnice.
Un diplomat a descris aceste politici ca fiind „extrem de complexe și învechite”, adăugând: „Nu am întâlnit pe nimeni la Bruxelles care să le înțeleagă cu adevărat.”
Kadis a declarat că simplificarea va fi un element cheie al politicii reînnoite, care va include „modernizarea și decarbonizarea flotei de pescuit”, atragerea „tinerei generații” și actualizarea „cadrului de reglementare, pentru a-l face mai puțin birocratic și mai accesibil.”
