Data de 23 aprilie este o zi deosebită, marcată nu doar prin slujbe religioase, ci și printr-o varietate de tradiții populare care reflectă teme precum protecția, fertilitatea și renașterea naturii.
Una dintre cele mai populare obiceiuri este decorarea gospodăriilor cu ramuri verzi. Locuitorii pun crenguțe de salcie, fag, stejar sau frasin la porți, uși, feronerie, grajduri și chiar la fântâni. Acest gest simbolizează protecția gospodăriei, având credința că aceste ramuri apără casa, animalele și recoltele de spirite malefice, boli și farmece. În regiunile rurale din Transilvania și Moldova, se folosesc uneori crenguțe de leuștean la intrarea în grajduri pentru a proteja animalele de pericole.
În plus față de crengi, la porți se așază uneori brazde cu iarbă proaspătă sau flori de primăvară, simbolizând reînnoirea naturii după iarnă.
Ziua Sfântului Gheorghe este, de asemenea, asociată cu ritualuri menite să aducă sănătate. Potrivit tradiției, în mediul rural, femeile se spală dimineața cu rouă, considerată un tonic pentru frumusețe și vitalitate. Obiceiurile variază de la o regiune la alta, iar în zonele din Moldova și sudul țării, se rostesc descântece pentru spor și belșug, iar oamenii urmează tradiții menite să aducă noroc pe tot parcursul anului.
Sărbătoarea Sfântului Gheorghe, cunoscută popular sub numele de Sângiorz, marchează începutul anului pastoral. În această perioadă, se desfășoară „măsuratul laptelui”, prin care se determină cantitatea de lapte obținută de fiecare oaie din turmele comune. Tot acum începe și urcarea turmelor la munte, semnalând începutul pășunatului.
În tradiția populară, Sfântul Gheorghe este văzut ca „capul primăverii”, cel care deschide drumul naturii către viață. Se crede că, atunci când se aud primele broaște, sfântul primește simbolic cheile anotimpului cald de la Sfântul Dumitru, inaugurând astfel ciclul vegetației, iar natura începe să „înverzească” sub protecția sa.
Sângiorzul este considerat deschizătorul ciclului vegetației și marchează intrarea în anotimpul cald, care se încheie la Sfântul Dumitru. Cei doi sfinți sunt percepuți ca „străjeri ai timpului”, având simbolic încredințate cheile vremii.
Potrivit tradiției creștine, Sfântul Gheorghe s-a născut în Cappadocia, într-o familie de credință, în timpul domniei împăratului Dioclețian. A fost ofițer în armata romană, dar a ales să își mărturisească public credința, în ciuda persecuțiilor. Din cauza acestui act de curaj, a fost arestat și supus unor torturi severe, însă a refuzat să renunțe la credința sa, sfârșind prin a fi martirizat.
