Pe 1 aprilie 1941, un eveniment tragic a avut loc în Bucovina, când trupele sovietice au masacrat mii de români care încercau să scape de teroarea ocupației. Acești oameni, înarmați doar cu icoane, cruci și steaguri albe, au pornit într-un marș pașnic către granița cu România, visând să se întoarcă acasă.
Conform unui mesaj postat pe Facebook de Mircea Abrudean, aproximativ 3.000 de bunici și străbunici au fost opriți în drumul lor spre libertate, la doar 3 kilometri distanță, în poiana Varnița. Acest vis de a se reuni cu patria s-a transformat într-o tragedie inimaginabilă.
Mircea Abrudean a condamnat cu fermitate acțiunile trupelor sovietice, subliniind că acest masacru a fost un act de genocid planificat împotriva identității naționale românești. „Sângele celor uciși în pădurea Varnița ne obligă să nu mai permitem niciodată ca istoria să fie rescrisă prin tăcere sau frică. Demnitatea și adevărul istoric sunt singurele arme împotriva uitării”, a declarat oficialul român, făcând apel la păstrarea memoriei colective.
Acest masacru, comis de trupele NKVD, serviciul de informații sovietic, a avut loc în contextul regimului de ocupație impus în Bucovina de Nord, iar victimele sale, aproximativ 3.000 de persoane, încercau să se refugieze în România pentru a scăpa de opresiune.
