Ședința de judecată a debutat cu o întârziere, cauzată de problemele de transport ale unuia dintre inculpați. Cu toate acestea, interesul publicului și al mass-media pentru cazul Tezaurului Dacic rămâne ridicat, sala de judecată fiind din nou plină, conform informațiilor de pe dvhn.nl.
În centrul atenției s-a aflat Bernhard Z., singurul dintre cei trei suspecți care a refuzat să ajungă la un acord cu Parchetul, riscând astfel o pedeapsă de 5,5 ani de închisoare. Avocatul său, Micha Jonge-Vos, a început pledoaria prin a sublinia amploarea neobișnuită a cazului, descriindu-l ca având un impact internațional.
„Clientul meu a devenit, fără voia sa, o celebritate olandeză”, a declarat Jonge-Vos, referindu-se la expunerea media intensă care a însoțit acest proces.
Apărarea a ridicat întrebarea crucială: „Unde se află a treia brățară de aur?”, un obiect de valoare care nu a fost recuperat. Jonge-Vos a acuzat autoritățile de „viziune îngustă”, sugerând că ele au ignorat scenarii alternative. „Cine deține cheia pentru returnarea ei? Cei trei suspecți sau altcineva?”, s-a întrebat avocatul, insistând pe faptul că clientul său nu are în posesie brățara dispărută.
Un alt aspect important al apărării a fost contestarea probelor prezentate. Avocata Simcha Plas a argumentat că nu există dovezi directe care să plaseze pe Bernhard Z. la locul jafului. ADN-ul său nu a fost găsit în muzeu, iar urmele de pe hainele sale ar fi rezultatul unui amestec de la mai multe persoane, diminuând astfel valoarea acestor dovezi.
De asemenea, Plas a contestat credibilitatea co-suspectului Jan B., susținând că declarațiile acestuia, date agenților sub acoperire, ar fi fost false și influențate de informațiile apărute în presă.
Deși apărarea nu contestă complet implicarea lui Bernhard Z., o limitează strict la fapte colaterale. Potrivit avocaților, acesta ar fi furat o mașină și plăcuțe de înmatriculare, dar nu ar fi participat efectiv la jaful din muzeu. Această versiune este sprijinită de o înregistrare audio în care Z. face referire la „băieții aceia” care ar avea probleme, ceea ce, conform apărării, sugerează că nu se considera parte a autorilor furtului.
Cazul lui Bernhard Z. rămâne cel mai contestat dintre toți cei implicați. În timp ce ceilalți doi suspecți au ajuns deja la înțelegeri cu procurorii și au primit pedepse reduse, cazul lui Z. continuă să fie deschis și disputat. Strategia apărării se concentrează pe introducerea unui dubiu rezonabil, prin contestarea probelor și a credibilității martorilor, precum și prin evidențierea unor elemente neelucidate, cum ar fi dispariția celei de-a treia brățări.
Pe măsură ce procesul avansează, verdictul va depinde în mare măsură de capacitatea instanței de a decide dacă aceste dubii sunt suficiente pentru a exclude implicarea directă a lui Bernhard Z. în jaful de la muzeu.
