Un manuscris vechi de aproximativ 1.200 de ani, datând din perioada 800–830 d.Hr., a fost descoperit recent, avându-se în vedere că a fost probabil copiat de un călugăr din nordul Italiei. Cercetătoarea Elisabetta Magnanti a descris descoperirea ca fiind surprinzătoare, având în vedere că documentul nu figura în cataloagele oficiale. Verificările ulterioare au confirmat atât autenticitatea, cât și importanța acestuia. Manuscrisul a fost identificat în urma digitalizării unei părți din colecțiile bibliotecii din Roma, care a trimis imaginile cercetătorilor, conform informațiilor furnizate de The Guardian.
Poemul, cunoscut sub numele de „Caedmon’s Hymn”, este considerat primul poem scris în engleză și este atribuit lui Caedmon, un păstor din Northumbria. Legenda spune că acesta era analfabet și că a creat versurile după o experiență religioasă profundă. Textul a fost consemnat inițial de Bede în lucrarea sa „Ecclesiastical History of the English People”, dar doar în traducere latină. Descoperirea recentă este semnificativă deoarece include versiunea în engleză veche integrată în text, nu doar ca notă marginală, cum se găsește în alte manuscrise.
Manuscrisul servește ca un indiciu prețios despre evoluția limbajului scris. Potrivit cercetătorului Mark Faulkner, acesta reflectă o etapă timpurie în dezvoltarea limbii engleze scrise. Textul este marcat cu semne de punctuație după fiecare cuvânt, sugerând că separarea cuvintelor era o practică încă nouă la acea vreme. Această caracteristică oferă informații valoroase despre modul în care scrierea a evoluat către forma sa modernă.
Din punct de vedere istoric și academic, manuscrisul descoperit la Roma este al treilea cel mai vechi exemplar cunoscut al poemului, după cele două păstrate la Cambridge și Sankt Petersburg. Experții consideră că includerea poemului în limba engleză demonstrează că, încă din secolul al IX-lea, poezia în limba vernaculară începea să fie apreciată în mediile religioase și culturale. Această descoperire a fost publicată într-un jurnal academic editat de Cambridge University Press.
Specialiștii subliniază rolul crucial pe care digitalizarea l-a avut în identificarea manuscrisului. Biblioteca din Roma desfășoară în prezent un proiect amplu destinat să ofere cercetătorilor acces la zeci de milioane de imagini ale documentelor istorice. Această descoperire este considerată un exemplu relevant al modului în care tehnologia poate deschide noi direcții de cercetare în studiul patrimoniului cultural. Pentru comunitatea academică, manuscrisul reprezintă nu doar o piesă rară de istorie literară, ci și o dovadă a circulației ideilor și limbilor în Europa medievală.


