Într-un colț fermecător al Transilvaniei, satul Șmig, cu o populație de sub 800 de locuitori, ascunde o bogată istorie și numeroase atracții care uimesc vizitatorii. Parte a comunei Alma, acest sat se mândrește cu șase biserici și cu cea mai mare pictură murală medievală din regiune. În plus, în secolul al XIX-lea, a fost descoperit aici un tezaur de aur vechi de peste 3.500 de ani, având o greutate de mai mult de o jumătate de kilogram, conform informațiilor publicate pe pagina de Facebook a președintelui Consiliului Județean Sibiu, Daniela Cîmpean.
Un capitol interesant din istoria locală este „războiul” dintre războaie, așa cum îl numesc bătrânii satului. Aceștia își amintesc de un incident petrecut între cele două războaie mondiale, când o delegație de sași brașoveni a fost alungată din Șmig cu o ploaie de pietre și bucăți de lemn, în contextul în care sătenii preluaseră terenurile lui Papp Kálmán, un moșier armean falimentar.
Azi, Șmigul este un loc de întâlnire pentru credincioși din cinci confesiuni: romano-catolici, greco-catolici, evanghelici, reformați și ortodocși, ultimii având la dispoziție două biserici.
„În tot satul mai există un sas și jumătate”, glumește Alexander Kloos, referindu-se la o săsoaică și la un sas de origine maghiară, singurii reprezentanți ai etniei care a construit, în secolul al XIV-lea, biserica ce adăpostește cea mai mare frescă medievală din Transilvania. Alexander, un cetățean german și un pasionat al istoriei sașilor, s-a implicat activ în proiectele de restaurare a bisericilor fortificate din zonă. Născut în București dintr-un tată sas sibian și o mamă basarabeancă, el a emigrat în Germania la vârsta de trei ani.
După mulți ani, Alexander a revenit în România și a descoperit biserica fortificată din Hosman, simțind o conexiune profundă cu locurile. „Am dezvoltat o pasiune pentru istoria sașilor și am vizitat peste 200 de biserici fortificate din Transilvania”, mărturisește el.
Ca graphic designer, Alexander își dedică timpul liber salvării bisericii din Șmig. „Fiecare concediu de odihnă îl petrec în România, iar uneori îmi iau chiar o lună de concediu fără plată pentru a putea contribui la restaurarea frescei”, explică el.
Grație Fundației Biserici Fortificate, mica biserică din Șmig s-a transformat într-un atelier de restaurare. Din 2020, aici vin zeci de studenți din diverse țări europene pentru a se pregăti în meseria de restaurator, în cadrul unui proiect colaborativ cu universități din România, Ungaria și Germania. Programul, intitulat „The Conservation Summer School”, urmează să fie acreditat de Erasmus ca „Școală Europeană de Vară”.
„În premieră, în acest an vom avea trei școli de vară pentru studenți din România, Ungaria, Germania, Franța, Olanda, Austria și Italia, care vor învăța practici de restaurare și conservare pe o frescă din Evul Mediu. Astfel de ocazii sunt rare în Europa, unde multe lucrări au fost deja restaurate”, subliniază Alexander.
Fresca din biserica din Șmig este o bijuterie rară, având o suprafață de aproximativ 260 de metri pătrați și reprezentând teme importante din catolicismul medieval, precum Legenda Sfântului Ladislau și Rugăciunea Sfintei Ecaterina. Alexander afirmă că este dificil să găsești o frescă atât de mare într-o biserică de sat, chiar și în Europa.
Pe pereții bisericii, sfinții privesc spre cei care intră, deși multe dintre picturi au fost acoperite de-a lungul timpului. „Trebuie să îndepărtăm straturile de var și tencuială subțire pentru a readuce la lumină întreaga lucrare realizată acum mai bine de cinci secole”, explică Alexander.
Despre frescă, Lorand Kiss, un specialist apreciat în restaurarea picturilor medievale, a menționat că aceasta a fost descoperită recent, deși a fost realizată de un pictor talentat, probabil același care a lucrat și la biserica din Mălâncrav.
În timpul verii, biserica devine un loc plin de viață datorită studenților care lucrează pentru a restaura frescele. Aceștia folosesc instrumente precum bisturie și soluții speciale pentru a îmbunătăți stratul suport al picturii, o muncă dedicată și plină de răbdare, ce contribuie la revitalizarea unui important fragment din istoria comunității săsești din județul Sibiu.
