Un manuscris de aproximativ 1.200 de ani, datând din perioada 800–830 d.Hr., a fost descoperit recent, având toate șansele să fi fost copiat de un călugăr din nordul Italiei. Elisabetta Magnanti, cercetătoarea care a făcut această descoperire, a descris momentul ca fiind surprinzător, având în vedere că documentul nu figura în cataloagele oficiale. Verificările ulterioare au confirmat atât autenticitatea, cât și importanța sa. Descoperirea a fost posibilă după ce biblioteca din Roma a digitalizat o parte din colecțiile sale, trimițând imaginile către cercetători, conform unui articol publicat de The Guardian.
„Caedmon’s Hymn”, primul poem în engleză
Poemul este atribuit lui Caedmon, un păstor din Northumbria, despre care se spune că nu știa să citească și că a compus versurile după o experiență spirituală profundă. Textul a fost documentat inițial de Bede în lucrarea sa „Ecclesiastical History of the English People”, însă doar în traducerea latină. Noua descoperire este esențială, deoarece conține versiunea în engleză veche a textului, integrată în corpul manuscrisului, spre deosebire de alte versiuni care o prezintă doar ca notă marginală.
Un indiciu despre evoluția limbajului scris
Mark Faulkner, cercetător în domeniu, a subliniat că manuscrisul oferă o privire asupra unei etape timpurii în dezvoltarea limbii engleze scrise. Textul este marcat cu semne de punctuație după fiecare cuvânt, sugerând că separarea cuvintelor era o practică încă în stadii incipiente. Această caracteristică oferă indicii valoroase despre cum scrierea a evoluat spre forma sa modernă.
Importanță istorică și academică
Manuscrisul descoperit la Roma este al treilea cel mai vechi exemplar cunoscut al poemului, după cele două păstrate la Cambridge și Sankt Petersburg. Cercetătorii consideră că includerea poemului în limba engleză indică recunoașterea valorii poeziei în limba vernaculară în mediile religioase și culturale încă din secolul al IX-lea. Descoperirea a fost publicată într-un jurnal academic editat de Cambridge University Press, subliniind semnificația sa în cercetarea literară.
Rolul digitalizării în cercetare
Specialiștii pun accent pe faptul că identificarea manuscrisului a fost posibilă datorită digitalizării arhivelor. Biblioteca din Roma este angajată într-un proiect amplu destinat să pună la dispoziția cercetătorilor zeci de milioane de imagini ale documentelor istorice. Această descoperire este privită ca un exemplu relevant al modului în care tehnologia poate deschide noi orizonturi în studiul patrimoniului cultural. Pentru comunitatea academică, manuscrisul nu este doar o piesă rară de istorie literară, ci și o dovadă a circulației ideilor și limbilor în Europa medievală.
