În inima Transilvaniei, satul Șmig, cu o populație de sub 800 de locuitori, se dovedește a fi un adevărat tezaur de istorie și cultură. Parte a comunei Alma, această așezare nu doar că găzduiește șase biserici, dar se mândrește și cu cea mai mare pictură murală din Evul Mediu din regiune. De asemenea, în secolul al XIX-lea, aici a fost descoperit un tezaur de aur vechi de peste 3.500 de ani, cu o greutate de peste o jumătate de kilogram, conform informațiilor postate pe pagina de Facebook de președintele Consiliului Județean Sibiu, Daniela Cîmpean.
„Războiul” dintre războaie
Întrebat de istoria satului, bătrânii din Șmig își amintesc de un incident notabil petrecut între cele două războaie mondiale. O delegație a sașilor din Brașov a fost alungată de localnici, care au reacționat aruncând cu pietre și bucăți de lemn, după ce aceștia au preluat terenurile unui moșier armean falimentar, Papp Kálmán.
Astăzi, Șmigul este un exemplu de diversitate religioasă, adăpostind credincioși din cinci confesiuni diferite: romano-catolici, greco-catolici, evanghelici, reformați și ortodocși, aceștia din urmă având două biserici în sat.
Satul cu un sas și jumătate
„În tot satul mai există un sas și jumătate”, afirmă cu umor Alexander Kloos, referindu-se la o săsoaică și un sas pe jumătate maghiar, care sunt singurii reprezentanți ai etniei săsești în această comunitate, etnie ce a construit biserica cu una dintre cele mai mari fresce medievale din Transilvania, în mijlocul secolului al XIV-lea.
Alexander, cetățean german și un personaj bine cunoscut în zona Târnavelor, s-a implicat activ în proiecte de conservare și restaurare a bisericilor fortificate săsești. Deși s-a născut în București, dintr-un tată sas sibian și o mamă basarabeancă, pasiunea sa pentru istoria sașilor s-a dezvoltat pe parcursul vieții. „Am avut doar trei ani când părinții mei au decis să emigreze în Germania. Atunci, statul german oferea între 2.000 și 5.000 de mărci pentru fiecare sas. Nu știu cât am valorat noi pentru comuniști”, își amintește el.
Revenit în România ca adult, Alexander a descoperit o legătură profundă cu locurile natale: „Am ajuns la biserica fortificată din Hosman și am simțit că aparțin acestor locuri. De atunci, am vizitat peste 200 de biserici fortificate din Transilvania, în special din județele Sibiu, Brașov, Mureș și Bistrița-Năsăud”.
Dedicat salvării bisericii din Șmig
Pe lângă activitatea sa profesională ca graphic designer, Alexander își dedică tot timpul liber salvării bisericii din Șmig. „Fiecare concediu de odihnă mi-l petrec în România, iar adesea îmi iau câte o lună de concediu fără plată pentru a putea fi aici, unde este mare nevoie de sprijin pentru restaurarea frescei”, explică el.
Mica biserică din satul de pe Valea Târnavelor a devenit un important atelier de restaurare, după ce Fundația Biserici Fortificate a reabilitat acoperișul. Din 2020, zeci de studenți din diferite colțuri ale Europei vin aici pentru a se pregăti în domeniul restaurării, grație asociațiilor Kulturerbe Kirchenburgen și ARCUS din Târgu Mureș, Universităților de Artă din București și Cluj-Napoca, Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, precum și parteneriatelor cu Universitatea de Arte Frumoase din Budapesta și Federația Restauratorilor din Germania. Programul, intitulat „The Conservation Summer School”, urmează să fie acreditat de Erasmus drept „Școală Europeană de Vară”.
„Anul acesta, în premieră, vom avea trei școli de vară pentru studenți care se pregătesc în conservarea suprafețelor arhitecturale. Ei provin din România, Ungaria, Germania, Franța, Olanda, Austria și Italia, toți conștienți de șansa unică pe care o au aici, în Șmig, unde pot învăța practic despre restaurare și conservare pe o frescă din Evul Mediu. Astfel de ocazii sunt rare în Europa, deoarece majoritatea lucrărilor de acest tip au fost deja restaurate”, subliniază Alexander.
Ce reprezintă fresca
Într-o atmosferă de liniște, puținii săteni care ies pe străzi sunt în general pensionari sau mame cu copii mici. Cei mai mulți adulți lucrează în Mediaș, situat la doar 16 kilometri distanță. Între timp, biserica atrage turiști curioși de fresca sa unică.
„Această frescă are aproximativ 260 de metri pătrați și ilustrează Legenda Sfântului Ladislau, Rugăciunea Sfintei Ecaterina și Crucea Vie, teme importante ale catolicismului medieval. O astfel de lucrare de mari dimensiuni într-o biserică de sat este rară chiar și în Europa”, adaugă Alexander, cu un evident sentiment de mândrie față de istoria sașilor transilvăneni.
Pereții înalți ai bisericii sunt împodobiți cu imagini ale sfinților care privesc spre cei care pășesc înăuntru, însă aceste picturi au fost acoperite timp de mulți ani. „Părăsirea cultului catolic în favoarea celui evanghelic a dus la acoperirea picturilor. Din fericire, acestea nu au fost distruse, ci doar acoperite cu var sau tencuială subțire. Misiunea noastră este acum să îndepărtăm aceste straturi și să readucem la lumină întreaga lucrare realizată acum mai bine de cinci secole”, explică Alexander.
Despre fresca din Șmig am discutat și cu Lorand Kiss, un renumit specialist în restaurarea picturilor medievale din România. „Această frescă a fost practic necunoscută acum douăzeci de ani. A fost executată, cel mai probabil, de același artist care a lucrat și la biserica din Mălâncrav”, spune el.
Referitor la tehnicile utilizate pentru culori, Lorand ne împărtășește câteva secrete din Evul Mediu: „Pentru galben se folosea chiar gălbenușul de ou, iar pentru suportul culorilor se folosea cazeina din lapte. De asemenea, cărbunele era folosit pentru negru, iar oxidul de cupru pentru verde.”
Pe timpul verii, biserica revine la viață cu ajutorul zecilor de studenți veniți în Șmig pentru a restaura frescele. Aceștia lucrează cu atenție, folosind bisturie pentru a îndepărta tencuiala și „injecții” pentru a aplica soluții ce ajung în stratul suport al picturii. Este o muncă titanică, realizată de o echipă dedicată care contribuie la revitalizarea unei părți din istoria comunității săsești, o moștenire ce continuă să influențeze județul Sibiu.
