În contextul conflictului actual, mai multe grupări afiliate Iranului au revendicat atacuri împotriva unor ținte din Statele Unite și Israel. Un incident notabil a fost atacul asupra companiei americane Stryker, unde hackerii au reușit să perturbe rețeaua globală a acesteia, afișând mesaje ale grupării pro-iraniene Handala pe sistemele interne. Această grupare susține că a șters date de pe sute de mii de dispozitive din numeroase țări, deși amploarea reală a atacului nu a fost confirmată oficial, conform informațiilor furnizate de Euronews.
Grupurile susținute de stat se concentrează pe infrastructura critică. Specialiștii în securitate cibernetică au identificat mai multe grupuri asociate cu Iranul, precum APT33, APT55 și CyberAv3ngers, care atacă sisteme industriale vitale. Printre țintele lor se numără rețele electrice, instalații de tratare a apei și companii din sectorul energetic. Hackerii utilizează adesea parole implicite sau exploatează vulnerabilități minore pentru a obține acces și a instala programe malware.
În plus, grupuri precum APT55 și MuddyWater se concentrează pe spionajul cibernetic, colectând parole și informații sensibile din domenii precum apărarea, telecomunicațiile sau energia, pe care le transmit ulterior serviciilor de informații iraniene.
În reacție, Statele Unite și Israel au început să utilizeze arme cibernetice. Oficialii din SUA susțin că au reușit să perturbe rețelele de comunicație și sistemele de coordonare ale Iranului, diminuând astfel capacitatea acestuia de reacție. De asemenea, tehnologia AI joacă un rol tot mai important în operațiunile cibernetice desfășurate de aceste țări.
Conflictul nu implică doar state, ci și o rețea extinsă de hacktiviști. Peste 60 de grupuri pro-iraniene s-au unit în cadrul unei coaliții denumite „Cyber Islamic Resistance”, coordonând atacuri prin intermediul canalelor online. În primele două săptămâni de conflict, aceste grupuri au revendicat mai mult de 600 de atacuri cibernetice.
Spre deosebire de grupările controlate de stat, hacktiviștii acționează independent, ceea ce le conferă un caracter imprevizibil. Experții atrag atenția asupra potențialului lor de a provoca daune semnificative, inclusiv asupra infrastructurii civile, fără constrângeri politice sau strategice.
Pe măsură ce conflictul avansează, din ce în ce mai multe grupuri internaționale se implică. Hackerii din Rusia, Irak și alte regiuni au lansat atacuri asupra instituțiilor guvernamentale, aeroporturilor și companiilor din Orientul Mijlociu și nu numai. Această situație subliniază faptul că războiul modern nu se mai desfășoară exclusiv pe câmpurile de luptă. Atacurile cibernetice devin o armă esențială, capabilă să afecteze economii, infrastructuri și milioane de oameni, fără a trăsni un singur foc de armă.
