Datele prezentate în anuarul „Disponibilităţile de consum ale populaţiei în anul 2024“, recent publicat de INS, indică un nivel redus de autoaprovizionare, ceea ce sugerează fie o insuficientă capacitate de producţie locală, fie costuri de producţie prea mari în comparaţie cu preţurile de import.
„Dacă costul de producţie depăşeşte preţul de vânzare, atunci este mai rentabil să importăm din alte ţări. De exemplu, la legume, producţia pe tot parcursul anului este imposibilă din cauza climei. Producţia de iarnă generează costuri ridicate, iar importurile din Turcia sau Spania devin mai avantajoase. Aceasta este o situaţie normală“, a declarat Tudorel Andrei, preşedintele INS, pentru ZF.
În anul 2024, România a realizat o producţie de 2,2 milioane de tone de legume, consumul a depăşit 3 milioane de tone, iar importurile s-au ridicat la aproximativ 1 milion de tone, ceea ce reflectă o dependenţă de 33% de importuri. În cazul fructelor, deşi producţia a fost de 2 milioane de tone, consumul a atins 2,1 milioane de tone, iar importurile au fost de 1,4 milioane de tone, din cauza caracterului perisabil al acestora şi a capacităţilor limitate de depozitare pe termen lung, care determină pierderi semnificative din producţia internă.
Cel mai scăzut grad de autoaprovizionare se înregistrează la orez, cu doar 8%, România fiind aproape complet dependentă de importuri din Asia, în special din Myanmar şi Thailanda. Cultura orezului este restricţionată de consumul mare de apă şi de efectele schimbărilor climatice, ce se manifestă prin veri din ce în ce mai secetoase. Alte produse cu niveluri reduse de autoaprovizionare includ piersicile (12%), peştele (13%), zahărul (26%), untul (36%), cartofii (44%) şi carnea de porc (45%).
În cazul cărnii de porc, România a produs 330.000 de tone în 2024, având un consum de 730.000 de tone, ceea ce înseamnă că mai mult de jumătate din consum este acoperit prin importuri, predominant din Germania şi Spania.
„În sectorul porcin, importăm în continuare majoritatea consumului intern. Au existat programe de finanţare pentru fermele de reproducţie, însă sunt necesare investiţii suplimentare în ferme de îngrăşare, abatoare moderne şi procesare. Nu este acceptabil ca principala sursă de proteină pentru români să provină în proporţie de peste 50% din importuri“, a declarat Dénes Laczkó, CEO al Protena şi Poultry Investment, într-un interviu acordat ZF.
În contrast, producţia vegetală se dovedeşte a fi un punct forte. România îşi acoperă necesarul şi exportă grâu, porumb, rapiţă şi floarea-soarelui, iar la grâu rata de acoperire a consumului din producţie este de trei ori mai mare. Totuşi, lipsa integrării pe verticală determină ca exporturile să fie concentrate pe materii prime, cu valoare adăugată scăzută.
