Procurorul federal al SUA a emis un Rechizitoriu Penal Extins în cazul lui Nicolás Maduro, un act oficial de acuzare care completează rechizitoriul anterior prin adăugarea de fapte, inculpați sau capete de acuzare noi.
Deși reprezintă poziția oficială a Acuzării, acest document nu are puterea de a stabili vinovăția, având însă o valoare procedurală semnificativă.
Printre numele menționate în document, pe lângă Maduro, se află: Diosdado Cabello Rondón, Hugo Armando Carvajal Barrios, Cliver Antonio Alcalá Cordones, Luciano Marín Arango („Iván Márquez” – lider FARC), Seuxis Paucis Hernández Solarte („Jesús Santrich” – lider FARC – Forțele Armate Revoluționare din Columbia).
Documentul subliniază că Guvernul SUA acuză conducerea politică și militară a Venezuelei că a transformat statul într-o organizație narco-teroristă, aliată cu gherila FARC și folosind cocaina ca armă strategică împotriva Statelor Unite.
Una dintre ideile centrale ale documentului se concentrează pe o conspirație narcoteroristă activă între 1999 și 2020, evidențiind o alianță criminală între Cartel de los Soles, format din oficiali venezueleni, și FARC, organizația teroristă columbiană. Se afirmă că cele două entități au produs, transportat și trimis spre SUA sute de tone de cocaină.
În cadrul acestui demers al traficului de droguri, statul venezuelean este descris ca un instrument al traficului, utilizând instituții publice esențiale pentru protejarea transporturilor, blocarea anchetelor și spălarea banilor.
Conform documentului, Armata, Serviciile de Informații, Justiția și infrastructura de transport, inclusiv porturile și aeroporturile, au fost folosite în procesul de traficare a cocainei spre SUA.
Documentul, având o componentă geopolitică majoră, afirmă că Maduro a fost liderul principal al traficului de droguri.
Se susține că el a negociat personal transporturile de cocaină, a livrat arme către FARC, a intervenit diplomatic pentru protejarea rutelor și a utilizat banii obținuți din trafic pentru finanțarea activităților sale politice.
Documentul subliniază că scopul nu era doar obținerea de profit, ci și „inundarea SUA cu droguri”, având ca obiectiv provocarea de daune sociale, drogurile fiind prezentate ca o armă.
Printre acuzațiile enumerate în rechizitoriu se numără:
„În sau în jurul anului 2003, un asociat al FARC și al Cartelului Los Soles i-a plătit lui SEUXIS PAUCIS HERNANDEZ SOLARTE, alias „Jesus Santrich”, inculpatul, 300.000 de dolari pentru a ajuta la înființarea unei tabere FARC în apropiere de Apure, Venezuela, unde FARC putea procesa cocaina.
În sau în jurul anului 2005, Chavez i-a dat instrucțiuni lui NICOLAS MADURO MOROS, inculpatul, care era atunci membru al Adunării Naționale a Venezuelei, și altora, ca judecătorii venezueleni care nu protejau FARC și activitățile sale să fie demiși din funcții. În același an, guvernul venezuelean a încetat în mare parte participarea Venezuelei la operațiunile bilaterale de combatere a traficului de droguri cu Drug Enforcement Administration („DEA”).
În jurul anului 2006, Chavez l-a numit pe MADURO MOROS ministru de externe al Venezuelei. În același an, FARC i-a plătit lui MADURO MOROS 5 milioane de dolari din veniturile obținute din traficul de droguri, prin intermediul unei terțe părți, în cadrul unui sistem de spălare de bani care făcea parte din conspirația de narcoterorism. MADURO MOROS și alții au convenit să spele multe milioane de dolari proveniți de la FARC, inclusiv cei 5 milioane de dolari, prin achiziționarea de echipamente de extracție a uleiului de palmier din Malaezia cu venituri provenite din traficul de droguri, care urmau să fie utilizate pentru a susține funcționarea plantațiilor de palmier african din Apure, care urmau să apară legale.
Documentul reține, de asemenea, că, la câteva luni după ce Maduro a ajuns la președinția Venezuelei, Cartel de Los Soles a expediat 1,3 tone de cocaină la bordul unui zbor comercial de pe Aeroportul Maiquetia către Aeroportul Charles de Gaulle din Paris, însă „autoritățile franceze au confiscat cocaina”.
„În urma capturii, Maduro și-a anulat o călătorie planificată pentru a participa la o sesiune a Adunării Generale a ONU de la New York, invocând în fața presei presupuse amenințări cu moartea la adresa sa”, se arată în document, care menționează că, după captura de 1,3 tone de cocaină, Maduro a autorizat arestarea unor oficiali venezueleni pentru a deturna atenția publicului și a autorităților de la implicarea sa în respectivul transport, în care au fost implicați, pe lângă Maduro, și Cabello Rondon și Carvajal Barrios.
În 2014, Maduro s-a întâlnit cu Marín Arango la o bază militară din Caracas, unde a fost de acord să furnizeze arme către FARC și a solicitat ajutorul FARC pentru antrenarea unui grup de miliție înarmată în Venezuela.
Marango a acceptat și a facilitat instruirea membrilor acesteia în apropierea taberei sale FARC din Zulia.
Documentul menționează, de asemenea, zborurile clandestine din Venezuela spre Honduras și utilizarea hangarului prezidențial, din care Maduro și aliații săi (inclusiv două rude) au efectuat trafic de droguri.
Acuzația principală a procurorilor federali este că, între 1999 și 2020, a existat o conspirație criminală și teroristă între conducerea Venezuelei și FARC, prin care sute de tone de cocaină au fost transportate spre SUA, folosind instituții-cheie ale statului venezuelean, Maduro având un rol central.
„Nicolás Maduro Moros a ajutat la conducerea și, ulterior, a preluat conducerea Cartelului de los Soles. Sub conducerea sa, cartelul nu a urmărit doar îmbogățirea membrilor, ci a urmărit să inunde Statele Unite cu cocaină și să provoace efecte sociale nocive”, se afirmă în document.
FARC cultiva coca în Columbia și Venezuela, iar cocaina era procesată și transportată din Venezuela prin Caraibe și America Centrală, folosind ambarcațiuni rapide, nave comerciale și avioane de pe piste clandestine. Oficialii venezueleni ofereau protecție, acces la radar și aeroporturi, în schimbul mitei.
În 2006, de exemplu, un avion DC-9 cu număr de înmatriculare american a plecat din Caracas spre Mexic cu 5,6 tone de cocaină, însă autoritățile mexicane au confiscat încărcătura.
Hangarul prezidențial era folosit și pentru negocierea livrării de cocaină în scopuri politice.
Ca plată pentru cocaina livrată de către FARC, oficialii venezueleni livrau mitraliere, muniție și lansatoare de rachete.
Statul american solicită extrădarea inculpaților, condamnare penală federală și confiscarea tuturor profiturilor și bunurilor, argumentând că Venezuela a fost transformată, timp de 20 de ani, într-un „narcostat aliat cu o organizație teroristă, folosind drogurile ca armă politică și sursă de finanțare politică”.
Aceasta reprezintă una dintre cele mai severe acuzații formulate vreodată împotriva unui șef de stat.
În viziunea documentului, regimul Maduro nu a fost doar autoritar, ci a funcționat ca o structură criminală transnațională, combinând criminalitatea organizată cu terorismul și politica externă.
