Există două tipuri de calendar, în ceea ce privește măsurarea pragmatică a timpului: calendarul civil, pe care îl putem numi standard, care aliniază activitățile umane cu fenomenele repetitive ale naturii și cu sărbătorile importante, cum ar fi Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza (la solstițiul de iarnă) și Mucenicii, Buna Vestire (la echinocțiul de primăvară). De asemenea, există calendarul popular, un termen folosit de etnologi, care funcționează în paralel cu calendarul oficial, recunoscut atât de stat, cât și de biserică.
Acest calendar popular a fost transmis prin canale folclorice obișnuite, iar din acest motiv provine expresia românească „a face capul calendar”, care se referă la a fi asaltat de atât de multe informații încât te simți confuz.
Boboteaza este prima sărbătoare creștină a anului.
Înaintea acesteia, se observă o zi de post, prima din an, în care casele sunt pregătite să primească preotul care stropește cu Agheasmă, curățând astfel casa de duhuri rele și pregătind-o pentru noul an, oferindu-i binecuvântare.
Boboteaza, cunoscută și sub numele de Epifania sau Teofania, reprezintă Arătarea Domnului, moment în care Hristos S-a arătat poporului. Termenul de Epifanie se referă la această arătare, iar Teofanie subliniază prezența lui Dumnezeu în toate cele trei ipostasuri ale Sale – Fiu, Duh Sfânt (sub forma unui porumbel) și Tată, care L-a mărturisit pe Hristos ca Fiul Său, afirmând: „Acesta este Fiul Meu întru care am binevoit”.
Așa cum întreaga Sfântă Treime a participat la crearea ființei umane, tot astfel, Dumnezeu a trebuit să fie prezent în toate cele trei ipostasuri pentru a înnoi ființa umană.
Botezul reprezintă renașterea omului, de data aceasta din duh, nu din materie.
Mulți s-au întrebat de ce Mântuitorul, ca ipostas al lui Dumnezeu și Însuși Dumnezeu, avea nevoie de botez, și mai ales din partea omului, care este Sfântul Ioan Botezătorul.
Teologii creștini sunt de acord că acest act reprezintă dovada smereniei Mântuitorului, a „coborârii” lui Dumnezeu la starea de om, pentru a ridica omul și a-i oferi un loc de cinste.
Chiar și Sfântul Ioan Botezătorul a fost surprins de apariția Mântuitorului, întrebând: „Eu am trebuință să fiu botezat de Tine și Tu vii la mine?”, iar Mântuitorul răspunde: „Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea”, ceea ce înseamnă că voința Domnului este ca omul, creația Sa cea mai prețioasă, să devină asemenea Lui, devenind fii vrednici ai Săi.
Desigur, traducerile textelor originale lasă mult de dorit.
Expresia „Să împlinim toată dreptatea” sau „așa este drept” se referă la împlinirea unei porunci vechi, conform lui Sf. Ioan Gură de Aur.
Boboteaza nu este doar o sărbătoare a purificării prin apă, deoarece apa este, de fapt, cea care „transportă” Duhul Sfânt (prin rugăciunile preoților) către credincios.
În popor, se crede că noaptea dintre 5 și 6 ianuarie este o noapte în care fetele își pot visa sortitul, dacă își pun sub pernă o rămurică de busuioc.
În dimineața zilei de 6 ianuarie, preotul sfințește apa, cunoscută sub numele de Agheasma Mare.
În comunitățile situate lângă ape, preotul și întreaga comunitate sfințesc apele locului.
Există obiceiul de a arunca o cruce mare de gheață în apă, iar tinerii curajoși se întrec să o recupereze din apă.
Cel care prinde crucea primul este considerat norocos pe parcursul întregului an.
Din Agheasma Mare se bea câte o gură, pe stomacul gol, dimineața, după rugăciune, timp de șapte zile, fiind considerată o apă protectoare împotriva bolilor, conform credinței populare.
Există numeroase mărturii ale unor persoane grav bolnave care s-au vindecat prin consumul de agheasmă, având credință în puterea ei.
De Bobotează, nu se spală rufe, deoarece se crede că se murdăresc apele.
De asemenea, nu se ceartă oamenii, deoarece se consideră că se vor certa tot anul.
Nu se muncește de Bobotează, deoarece ziua este dedicată sărbătorii.
În întreaga zonă balcanică există obiceiuri similare.
În Bulgaria, tinerii se întrec în apă după o cruce de gheață, iar în apă se formează hore cu steaguri și tobe, ritual care simbolizează invocarea protecției și purificării.
În Grecia, acest obicei este de asemenea prezent, iar televiziunile transmit evenimentul, care are un statut aproape național.
Serbia și Macedonia păstrează și ele acest ritual, având în vedere că apa simbolizează viața, purificarea, renașterea, legătura cu nevăzutul, dar și curajul și spiritul de sacrificiu, având în vedere că nu este ușor să înoți în apă de 6 grade.
Prin participarea întregii comunități, Boboteaza reunește creatura cu Creatorul prin elementul comun al apei.
Astfel, de Bobotează, Dumnezeu oferă un restart spiritual.
