În ultimul deceniu, importurile de usturoi în Europa au crescut semnificativ, ajungând aproape de 90.000 de tone în 2024. China este principalul furnizor, acoperind 70% din totalul importurilor, datorită costurilor reduse de producție, conform publicației Világgazdaság.
Spania, cel mai mare producător european, produce anual 315.000 de tone, însă nu mai poate concura cu prețurile din Asia și Africa. China dispune de cea mai extinsă suprafață de sere la nivel mondial, având – 1,3 milioane de hectare, de patru ori mai mult decât întreaga Uniune Europeană.
Alături de China, Argentina, Egiptul și Uzbekistanul contribuie semnificativ la aprovizionarea pieței europene cu usturoi.
Producția de căpșuni din Egipt a crescut de două ori în ultimii zece ani, exercitând o presiune considerabilă asupra fermierilor europeni. Deși Spania, Polonia și Țările de Jos sunt principalii producători din UE, producția europeană a scăzut cu peste 10%.
China se află în fruntea producției mondiale de căpșuni, dar Egiptul și Turcia înregistrează o expansiune rapidă. Este de urmărit evoluția Serbiei și Turciei, care beneficiază de un avantaj competitiv semnificativ, chiar și în raport cu țările din Africa de Nord.
În ceea ce privește prunele, Spania este liderul în exporturile către piața internă a UE, urmată de Țările de Jos și Italia. Importurile totale în UE depășesc 115.000 de tone, cu Africa de Sud, Chile și Turcia dominând acest sector.
Moldova a reușit să-și crească semnificativ cota de piață, ajungând acum la peste 40% din importuri. În Ungaria, prunele sunt cultivate pe aproximativ 7.000 de hectare, cu o producție anuală estimată la 35.000 de tone.
În ciuda sistemului strict de control alimentar din UE, doar 1-2% din mărfurile importate sunt inspectate efectiv în porturi precum Rotterdam și Hamburg.
Produsele provenite din țări terțe sunt verificate exclusiv pentru reziduuri de pesticide, fără a se lua în considerare procesul de producție. Normele fitosanitare ale UE se aplică doar producătorilor europeni, ceea ce creează un dublu standard care afectează atât competitivitatea fermierilor, cât și siguranța celor 450 de milioane de consumatori din Europa.
Costurile reduse de producție din afara Uniunii Europene oferă un avantaj competitiv semnificativ, chiar și cu cheltuielile de transport incluse, însă cantitatea nu garantează întotdeauna o calitate superioară.
