În ultimele zile ale lunii ianuarie, analiza stratosferică a evidențiat un Vortex Polar deformat și elongat, cu nucleul său tras spre America de Nord. Această configurație a fost asociată cu pătrunderea maselor de aer arctic la nivelul solului, provocând deja un episod sever de iarnă în Statele Unite, caracterizat prin frig extrem, ninsoare și gheață extinsă pe teritorii mari.
În contrast, Europa se confruntă cu o situație diferită: nordul și nord-vestul continentului sunt expuse la temperaturi reci, în timp ce sudul și vestul beneficiază de mase de aer mai blânde, pe măsură ce se află într-o fază de tranziție. În România, se prezice că sfârșitul lunii ianuarie și începutul lui februarie vor fi călduroase din această cauză.
Un aspect important al acestui fenomen este reprezentat de stratosferă. Vortexul Polar nu se referă la un singur element, ci la o circulație vastă ce se extinde de la nivelul solului până în stratosferă. Atunci când stratosfera suferă o încălzire bruscă (SSW), presiunea de la înălțime crește, ceea ce poate slăbi, disloca sau chiar rupe circulația polară în două. În multe cazuri, efectele acestei schimbări se propagă în jos, influențând tiparele vremii pentru o perioadă de 2 până la 6 săptămâni.
Un aspect crucial de reținut este că nu orice încălzire stratosferică va genera automat un „iad alb” în Europa. Totuși, atunci când semnalul este puternic și consistent, probabilitatea apariției blocajelor atmosferice și a „invaziilor” de aer rece crește semnificativ.
Privind la începutul lui februarie, cele mai recente simulări și analize, inclusiv cele de la ECMWF, sugerează următoarele:
- anomalii termice semnificative în stratosferă, peste zona polară (încălzire intensă);
- presiune ridicată în stratosferă care afectează vortexul;
- posibilitatea ca vortexul să fie divizat în două nuclee (split), semn al unei perturbări majore.
Ce ar însemna aceste evoluții pentru Europa? Fereastra „periculoasă” se află în a doua jumătate a lunii februarie.
În multe dintre evenimentele SSW, impactul la nivelul solului nu apare imediat, ci necesită o perioadă de „cuplare” între stratosferă și troposferă. Conform prognozelor discutate, începutul lunii februarie ar putea aduce vreme mai blândă în anumite regiuni ale Europei (o fază de reajustare), însă, pe măsură ce ne apropiem de mijlocul lunii, semnalele pentru revenirea aerului rece din nord devin mai pronunțate.
Regiunile europene care s-ar putea confrunta cel mai repede cu aceste schimbări, în cazul în care scenariul se confirmă, includ:
- Nord și Nord-Vest (Islanda, Scandinavia, Marea Nordului, Regatul Unit): primele zone expuse când fluxul de aer devine nordic/nord-estic.
- Europa Centrală: riscul de episoade reci în cazul în care se formează un blocaj în nord.
- Europa de Est (inclusiv România): poate fi prinsă între mase de aer, cu posibilitatea de a experimenta fie intrări reci din NE/N, fie condiții mai normale, în funcție de poziționarea blocajului.
Un aspect esențial de reținut este că „colapsul vortexului” nu implică automat ninsoare în toate regiunile. Deși termenii folosiți în mediul online și în unele segmente ale presei pot suna alarmant, rezultatul local depinde de o serie de detalii, inclusiv poziția centrilor de presiune, traiectoriile ciclonale, umiditatea disponibilă și momentul exact al răcirii. Cel mai realist, în cazul în care semnalul se menține, este să ne așteptăm la o creștere a riscurilor de episoade reci în a doua parte a lunii februarie în Europa, fără a garanta un viscol generalizat.
