Anual, Spania sărbătorește un moment semnificativ în cercetările dedicate lui Leonardo da Vinci: descoperirea, pe 13 februarie 1967, a două manuscrise originale ale talentatului artist și inginer italian. Aceste documente au fost păstrate în arhive timp de mai bine de un secol fără o catalogare corespunzătoare. Redescoperirea lor a avut un impact profund asupra studiilor referitoare la opera lui Leonardo, conform Euronews.
Identificarea acestor manuscrise a redefinit cercetările despre da Vinci. Documentele, cunoscute oficial sub denumirile Codex Madrid I (Mss. 8937) și Codex Madrid II (Mss. 8936), constituie o parte esențială a caietelor de studii științifice realizate de Leonardo la sfârșitul secolelor XV și începutul secolului XVI. Descoperirea lor se datorează academicianului american Jules Piccus, care, în urma unei verificări a inventarelor Bibliotecii Naționale a Spaniei, a examinat volume clasificate incomplet și a realizat valoarea excepțională a acestor scrieri.
Revelația acestor manuscrise în 1967 a avut un impact considerabil la nivel global, contribuind semnificativ la îmbogățirea totalității operelor științifice atribuite lui Leonardo.
Conform informațiilor oferite de Biblioteca Națională a Spaniei, Codexurile Madrid I și II cuprind sute de pagini ilustrate și note detaliate, abordând o gamă variată de subiecte. Acestea includ principii de mecanică, ingineria transmiterii mișcării, sisteme complexe de angrenaje, mașini hidraulice, geometrie și proiecte de fortificații.
- Codex Madrid I: Acest codex, predominant din deceniul 1490, este considerat un studiu fundamental al lui Leonardo în domeniul mecanicii. El conține investigații detaliate asupra diverselor mecanisme și modalităților prin care mișcarea este transferată între componente.
- Codex Madrid II: Redactat într-o perioadă ulterioară, acest al doilea codex adună cercetări semnificative în ingineria civilă și militară, schițe de sisteme hidraulice și analize topografice.
Codice Leonardo da Vinci. Sursa foto: X/Ministerio de Cultura
Aceste caiete, spre deosebire de capodoperele sale artistice, ne oferă nu doar concluziile lui Leonardo, ci și întreg parcursul său intelectual. Ele includ calcule minuțioase, schițe detaliate, formulări de ipoteze și corecții, ilustrând pe deplin abordarea sa metodică și experimentală.
Originea acestor manuscrise în Spania datează din secolul al XVI-lea, când sculptorul Pompeo Leoni le-a adus, adunând o parte din scrierile lui Leonardo după moartea acestuia. De-a lungul timpului, documentele au fost incluse în colecția regală și, în cele din urmă, au ajuns în custodia Bibliotecii Naționale. Din păcate, din cauza reorganizărilor interne și a unor deficiențe în catalogare, ele au rămas neidentificate în depozite timp de peste o sută de ani.
În 2012, Biblioteca Națională a Spaniei a lansat un proiect major de digitalizare a Codicelor Madrid, culminând cu crearea unei versiuni online interactive. Această inițiativă a democratizat accesul la aceste surse primare esențiale pentru specialiști și pasionați din întreaga lume. Instituția subliniază că aceste manuscrise sunt printre cele mai valoroase comori ale moștenirii documentare renascentiste păstrate în Spania.
Au trecut peste cincizeci de ani de la redescoperirea lor, iar Codexurile Madrid I și II continuă să ofere o imagine clară a metodei prin care Leonardo da Vinci observa cu atenție, realiza experimente și căuta să înțeleagă funcționarea universului. Dincolo de imaginea obișnuită a unui artist genial, aceste însemnări dezvăluie un om de știință extrem de riguros, captiv de fiecare detaliu și de mecanismele interne ale fenomenelor – o latură indispensabilă pentru o înțelegere aprofundată a unuia dintre cei mai influenți intelectuali ai epocii Renașterii.
