Într-un scenariu pe termen scurt, unde conflictul ar dura între 2 și 3 luni, am putea asista la un șoc temporar, urmat de o normalizare a situației în intervalul 6-9 luni. Acest lucru ar genera un risc geopolitic, cu o creștere temporară a prețului petrolului, a primelor de risc și a perturbărilor logistice, inclusiv migrarea populației. Totuși, situația ar putea reveni rapid la normal.
Pe de altă parte, în cazul unui scenariu pe termen mediu și lung (peste 1 an), am putea experimenta șocuri persistente. Acestea ar include efecte asupra inflației ridicate, creșterea primelor de risc, reconfigurarea lanțurilor de aprovizionare, blocarea investițiilor și modificări semnificative în sănătatea finanțelor publice. Impactul asupra producției industriale, ocupării forței de muncă și exporturilor ar fi considerabil. O creștere constantă a prețului petrolului ar determina băncile centrale să reacționeze prin majorarea dobânzilor, în încercarea de a combate inflația.
Principalele canale prin care aceste efecte se vor transmite includ sectorul energetic, cu șocuri în prețurile petrolului și gazului natural lichefiat (GNL), sectorul transporturilor, unde reconfigurarea rutelor și creșterea costurilor de asigurare vor influența prețul bunurilor intermediare, și sectorul financiar/fiscal, unde aversiunea crescută la risc va afecta costurile de împrumut și datorii. De asemenea, incertitudinea geopolitică va duce la amânarea investițiilor și la o scădere a turismului.
Într-o analiză anterioară, am discutat despre eșecul Iranului, o țară cu un potențial economic ridicat, subliniind că 90% din protestele din stradă sunt cauzate de scăderea dramatică a puterii de cumpărare, rezultată din inflația explozivă și devalorizarea monedei naționale. Această situație a fost amplificată de sancțiunile economice, financiare și tehnologice, combinate cu dezechilibrele interne.
În prezent, se estimează că Iranul nu va putea rezista mult timp, confruntându-se cu tensiuni interne economice și sociale, dar și cu conflicte externe, în special cu Israel și Statele Unite. Analizăm acum impactul crizei din Orientul Mijlociu asupra economiei globale, a Uniunii Europene și a României, subliniind că efectele se vor amplifica în scenariile pe termen mediu și lung.
-
Iranul nu va putea rezista pe termen mediu și lung din punct de vedere economic și social. Deși are avantaje precum rezerve semnificative de petrol și gaze, o populație tânără și educată, presiunea generată de război, sancțiuni și izolarea comercială va duce la o prăbușire economică. Din 2011, sancțiunile au redus drastic veniturile din petrol, generând deficite bugetare și o scădere a potențialului economic de peste 50%. Războiul din iunie 2025 cu Israelul a agravat aceste probleme, iar conflictul actual va intensifica efectele negative.
-
Criza din Orientul Mijlociu va influența economia globală prin șocuri asupra prețurilor energiei. Aproximativ 20% din petrolul global și 30% din gazul natural lichefiat tranzitează Strâmtoarea Ormuz, o regiune extrem de vulnerabilă. Analiștii de la Barclays și Goldman Sachs estimează că prețul barilului de petrol Brent ar putea ajunge în curând la 100-110 $/baril.
ADVERTISEMENT
În scenariul pe termen scurt, unde deja s-a observat o blocare parțială în Strâmtoarea Ormuz, prețul petrolului ar putea crește cu 10-30%. Aceasta ar putea adăuga între 0,6-0,8 puncte procentuale la inflația globală și ar reduce creșterea economică globală cu 0,5-0,6 puncte procentuale în 2026. Comerțul maritim din Golf, evaluat la peste 1.000 de miliarde USD anual, va fi serios afectat. Criza din Iran și conflictul cu Israel amplifică riscurile geopolitice, generând volatilitate pe piețele financiare. Vor exista și efecte umanitare, cu posibile migrații ale a 70 de milioane de oameni din zonele afectate și o creștere a numărului refugiaților cu 2-5 milioane în statele vecine. La nivel global, polarizarea economică și socială se va adânci, iar inflația va reduce puterea de cumpărare a celor mai vulnerabile 40% din populație, crescând sărăcia energetică și tensiunile sociale.
În scenariul pe termen mediu și lung, o creștere de 50% a prețului petrolului, împreună cu efectele indirecte, ar putea adăuga 1,8-2 puncte procentuale la inflația globală și o scădere de 1,3-1,5 puncte procentuale în rata de creștere economică globală. Incertitudinea crescută va conduce la o majorare a primelor de risc pe piețele financiare, punând presiune pe costurile de împrumut și sustenabilitatea finanțelor publice, mai ales în țările cu datorii și deficite mari. Băncile centrale ar putea amâna reducerile de dobânzi sau chiar le-ar putea crește pentru a combate inflația, iar fenomenul stagflaționist se va generaliza, adâncind inegalitățile economice și sociale.
Cele mai afectate regiuni vor fi China și Asia, având în vedere că în 2025, 35% din exporturile și importurile Iranului sunt legate de relația cu China, principalul său partener comercial.
-
Impactul războiului din Orientul Mijlociu asupra Uniunii Europene, în scenariul pe termen scurt, ar putea genera o scădere anualizată de 0,4-0,6 puncte procentuale a PIB-ului, în condițiile unei creșteri a prețului petrolului cu 10-30%. De asemenea, inflația HICP ar putea crește cu 0,4-0,8 puncte procentuale, iar balanța comercială ar putea suferi o deteriorare de 8-10%, având în vedere dependența energetică a UE și competitivitatea afectată de prețurile mari ale energiei.
În scenariul pe termen mediu și lung, costurile vor fi și mai grave; o creștere de 50% a prețului petrolului ar putea conduce la o reducere anualizată a creșterii PIB-ului potențial de 1-1,2 puncte procentuale, influențată de șocurile de ofertă generate de costurile mai ridicate asupra productivității și investițiilor.
-
În ceea ce privește România, impactul crizei va fi semnificativ. România se confruntă deja cu o inflație ridicată (9,6% în ianuarie 2026) și o recesiune economică profundă, fiind puternic dependentă de importurile de petrol. Un șoc energetic care ar provoca creșterea prețurilor la carburanți va reduce și mai mult consumul, va afecta investițiile private și va diminua exporturile nete din cauza costului energetic mai mare și a scăderii competitivității.
Pe termen scurt, impactul negativ asupra PIB-ului real ar putea fi de 0,5-0,6 puncte procentuale, iar asupra inflației de 0,6 puncte procentuale. De asemenea, costurile de împrumut ale statului ar putea crește cu 50 de puncte de bază, iar veniturile bugetare ar putea scădea cu 0,15-0,2 puncte procentuale.
Pe termen mediu și lung, impactul ar putea fi de 1,5 puncte procentuale asupra ratei de creștere economică, iar asupra inflației de 1 punct procentual. Costurile de împrumut ale statului ar putea crește cu 60-80 de puncte de bază, iar veniturile bugetare ar putea scădea cu 0,25-0,35 puncte procentuale.
Cele mai afectate industrii vor fi cele din sectoarele chimic, construcții, transport și agroalimentar, iar gospodăriile vulnerabile și IMM-urile vor suporta cea mai mare presiune, deja afectate de măsurile de austeritate din ultimele luni.
Probabilitatea apariției tensiunilor sociale va fi în creștere, pe fondul scumpirilor și al deprecierii nivelului de trai. În concluzie, sperăm ca acest conflict să nu dureze mult, altfel consecințele economice și sociale vor fi severe.
