Această cercetare furnizează o perspectivă inovatoare asupra comportamentului de zbor al țânțarilor, oferind date esențiale care ar putea transforma metodele de capturare și control al acestora, conform unui articol publicat de ScienceDaily.
Deși sunt adesea considerați iritanți, țânțarii sunt purtători ai unor boli devastatoare, precum malaria, febra galbenă și Zika, care cauzează anual peste 700.000 de decese la nivel global.
Urmărirea zborului țânțarilor cu ajutorul tehnologiei 3D
În cadrul studiului, cercetătorii au utilizat camere 3D cu infraroșu pentru a analiza modul în care țânțarii se orientează. Aceștia au observat cum insectele navighează în jurul obiectelor, bazându-se pe semnale vizuale și pe emisii de dioxid de carbon.
O parte interesantă a experimentului a implicat introducerea unei persoane într-o cameră controlată, unde cercetătorii au schimbat culorile hainelor acesteia și au monitorizat cum reacționează țânțarii în jurul ei. Rezultatele, publicate în revista Science Advances, s-au concentrat pe țânțarii femele din specia Aedes aegypti, cunoscuți și sub denumirea de țânțari ai febrei galbene.
Un aspect surprinzător al studiului a fost că țânțarii nu se adună pentru că se urmăresc unii pe alții. Fiecare insectă răspunde în mod independent la stimulii din mediu, dar ajung să se adune în același loc în același timp.
Interacțiunea dintre semnalele vizuale și dioxidul de carbon
Cercetătorii au desfășurat trei experimente, modificând țintele vizuale și nivelurile de dioxid de carbon. În primul experiment, o sferă neagră a atras țânțarii, dar doar în momentul în care aceștia se îndreptau deja spre ea. Odată ajunși la obiect, majoritatea nu rămâneau și plecau rapid.
Când obiectul negru a fost înlocuit cu unul alb și s-a adăugat dioxid de carbon, țânțarii au reușit să localizeze sursa doar de la o distanță mică. Cel mai puternic efect a fost observat atunci când ambele elemente, obiectul negru și CO2, erau prezente simultan, atrăgând un număr mare de țânțari care au zăbovit în zonă și au încercat să se hrănească.
Experimentele pe oameni și comportamentul țânțarilor
Unul dintre cercetători a decis să testeze personal comportamentul țânțarilor, intrând într-o cameră îmbrăcat în diferite ținute, inclusiv haine complet negre, complet albe și mixte. Stând cu brațele întinse, a lăsat zeci de țânțari să zboare în jurul lui, în timp ce camerele înregistrau traiectoriile acestora.
Datele obținute au fost analizate ulterior la MIT, pentru a determina regulile care ghidează mișcarea țânțarilor. Comportamentul insectelor a sugerat că cercetătorul era perceput ca un simplu obiect. Cele mai mari grupuri de țânțari s-au format în jurul capului și umerilor săi, zonele cele mai frecvent vizate de această specie.
Concluziile acestei cercetări ar putea deschide noi căi pentru dezvoltarea unor strategii mai eficiente de combatere a dăunătorilor, oferind o înțelegere mai profundă a comportamentului țânțarilor.
