Într-un sat renumit pentru tradiția horei de pe Ruscă, care se celebrează anual în duminica de Rusalii, multe case se mândresc cu firide decorate cu icoane pe fațade. „Majoritatea dintre ele o au înfățișată pe Maica Domnului, care oferă protecție casei și locuitorilor săi”, afirmă Nicolae Cercel, un sătean cu un talent artistic moștenit de la unchiul său, artistul Gheorghe Cercel.
Proprietarii acestor case nu ezită să își personalizeze icoanele cu sfinți ale căror nume le poartă. „Fac și icoane cu sfinții Ioan, Nicolae, Gheorghe, Mihai sau Gabriel, conform dorinței fiecăruia. Nu câștig mult din asta, de cele mai multe ori îmi recuperez doar costurile materialelor folosite”, mărturisește Nicolae, acum la vârsta pensiei.
O plimbare pe ulițele Sebeșului de Jos, sub privirile sfinților pictați de Gheorghe și Nicolae Cercel, aduce multă liniște sufletească celor asaltați de agitația urbană. Acesta este locul unde artistul a găsit refugiu în timpul regimului comunist.
În casa familiei Cercel se află singurul muzeu din Sebeșu de Jos, dedicat memoriei lui Gheorghe Cercel, artistul care a străbătut pe jos 25 de kilometri până la Sibiu, doar pentru a admira colecția de picturi de la Muzeul Brukenthal.
„Unchiul meu s-a născut în 1912, într-o familie de țărani săraci, cu opt copii. A învățat în sat, apoi a studiat la Secția Lemn din Racovița, la Școala Populară de Artă și Meserii. A continuat studiile la Baia Mare, iar după război a absolvit Școala Superioară de Pictură și Sculptură din București. În 1947 a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.”
În 2009, cu două decenii după dispariția artistului, Casa de Presă și Editură „Tribuna” a lansat „Memoriile maestrului Gheorghe Cercel din Sebeșu de Jos”, un volum care prezintă o autobiografie bogată a acestui artist prețuit.
În 1935, Gheorghe a pornit la drum pe jos către Turnu Severin, dornic să descopere picturile mănăstirilor de pe Valea Oltului, sculpturile lui Brâncuși de la Târgu Jiu și frumusețile Dunării. „În această călătorie, am întâlnit foamea, frigul și setea, toate acestea m-au întărit pentru provocările viitoare”, notează artistul, care a fost mobilizat pe front între 1939 și 1943.
După moartea mamei sale în 1951, Gheorghe a decis să-i păstreze amintirea vie, transformând odaia ei într-o expoziție de pictură. „Nu a rămas niciun loc gol pe perete fără tablouri ce reprezentau portretul mamei și al tatălui îndurerat, peisaje din Sebeș, mama cu furca, la câmp, la râu, la pădure”, povestește artistul în autobiografia sa. Expoziția a uimit întreaga comunitate.
Azi, tradiția picturii icoanelor pe prispele caselor este continuată de nepotul artistului, Nicolae Cercel, care, în perioada comunistă, a lucrat ca sculer matrițer la Uzina „Mecanica” din Mârșa.
„Am realizat și câteva troițe în zona Sebeșu de Jos – Turnu Roșu. Oamenii au nevoie de credință, de Dumnezeu, care să-i protejeze în aceste vremuri dificile”, adaugă bărbatul, care a fost distins în iunie 2025 de către Primăria Turnu Roșu pentru contribuția sa la îmbogățirea comunității.
Povestea lui Gheorghe Cercel și a nepotului său, care îi urmează pașii, a fost documentată de Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu.
