Scrutinul electoral din Ungaria are implicații care depășesc simpla competiție internă. O posibilă victorie a formațiunii Tisza, condusă de Péter Magyar, ar putea diminua presiunea imediată asupra instituțiilor europene, oferind Bruxellesului oportunitatea de a amâna o confruntare directă cu Budapesta. Pe de altă parte, o nouă victorie pentru Viktor Orbán ar putea forța Uniunea Europeană să adopte măsuri mai decisive, conform unei analize realizate de TPV.
O eventuală victorie a lui Viktor Orbán ar putea crea dificultăți considerabile pentru Uniunea Europeană. De-a lungul celor 16 ani de conducere, Orbán a demonstrat cât de vulnerabil este mecanismul decizional al UE atunci când un stat membru își exercită dreptul de veto pentru a bloca decizii esențiale. În trecut, aceste blocaje erau gestionate prin negocieri și compromisuri, însă contextul actual este mult mai tensionat.
Invazia Rusiei în Ucraina, care a început în februarie 2022, împreună cu schimbările în politica de securitate a Statelor Unite, au crescut presiunea asupra Uniunii Europene, care trebuie să reacționeze prompt în privința sprijinului militar pentru Ucraina, sancțiunilor, finanțării apărării, integrării piețelor de capital și reglementării digitale.
În aceste circumstanțe, scurgerile de informații apărute la sfârșitul lunii martie și începutul lunii aprilie au intensificat suspiciunile legate de legătura Budapestei cu Moscova. Conform acestor informații, ministrul ungar de Externe, Péter Szijjártó, l-ar fi informat pe omologul său rus, Serghei Lavrov, despre progresele negocierilor europene privind aderarea Ucrainei, chiar în timpul summitului Consiliului European din decembrie 2023. De asemenea, s-a menționat că Viktor Orbán i-ar fi transmis lui Vladimir Putin că este „la dispoziția sa” pentru orice ajutor necesar.
Datele prezentate de Michal Ovádek, lector la University College London, indică faptul că Ungaria a folosit dreptul de veto de 21 de ori din 2022 până în prezent, ceea ce reprezintă aproape jumătate din totalul celor 48 de veto-uri înregistrate în istoria UE în domeniul politicii externe și bugetului.
Pe lângă acestea, procedura prevăzută de Articolul 7, care ar putea duce la suspendarea dreptului de vot al unui stat membru pentru încălcări persistente ale valorilor europene, rămâne blocată. Inițiativa Parlamentului European de a acționa împotriva Ungariei a început în 2018, însă nu a avut rezultate semnificative, deoarece este necesară unanimitatea celorlalte 26 de state membre pentru a constata o încălcare, iar Slovacia, sub conducerea lui Robert Fico, nu sprijină o astfel de acțiune.
În fața acestui impas, Bruxellesul examinează diverse opțiuni. Una dintre acestea ar putea fi relansarea procedurii Articolului 7, concentrându-se pe încălcarea solidarității în politica externă și de securitate comună, nu doar pe criteriile legate de statul de drept. Alte soluții discutate includ limitarea accesului Ungariei la informații sensibile, excluderea sa din anumite reuniuni restrânse sau blocarea indirectă a unor beneficii, cum ar fi împrumutul de 17,4 miliarde de euro solicitat prin mecanismul european SAFE pentru apărare.
Deja, unele măsuri informale par să fie implementate. Franța a confirmat că reține anumite informații în cadrul reuniunilor la care participă Szijjártó, iar președintele Consiliului European, António Costa, a declarat public că Orbán nu mai acționează cu bună-credință. Aceasta a dus, conform diplomaților europeni, la o Uniune în două viteze: 26 de state care desfășoară negocieri reale și un al 27-lea membru care, deși își păstrează formal dreptul de vot și veto, este tot mai des ocolit.
Totuși, soluțiile structurale sunt dificile de implementat. Trecerea de la unanimitate la vot majoritar în politica externă ar necesita, pentru activarea clauzelor speciale din tratate, tot unanimitate, ceea ce oferă Ungariei posibilitatea de a bloca reforma destinată diminuării puterii sale de veto. Nici condiționarea financiară mai strictă în viitorul buget multianual al UE nu pare a fi o soluție ușor de aplicat, dat fiind că Budapesta trebuie să aprobe, de asemenea, cadrul financiar.
Experiența Ungariei influențează deja discuțiile despre extinderea Uniunii Europene. În contextul în care UE negociază aderarea a până la nouă state candidate, inclusiv Ucraina și mai multe țări din Balcanii de Vest, la Bruxelles se conturează ideea ca noii membri să nu primească imediat drept de veto, cel puțin pentru o perioadă de tranziție.
Indiferent de rezultatul alegerilor de duminică, problema fundamentală rămâne aceeași: cum poate Uniunea Europeană să funcționeze rapid și coerent atunci când unul dintre membrii săi contestă direcția comună a blocului. O eventuală schimbare de putere la Budapesta ar putea reduce tensiunile pe termen scurt, însă nu va elimina vulnerabilitatea instituțională pe care cazul Orbán a evidențiat-o.
