În cadrul unei intervenții televizate, Simina Tănăsescu a subliniat că fragilitățile cu care se confruntă democrațiile actuale nu sunt doar temporare sau limitate la aspecte economice, ci reflectă dificultățile statelor de a-și adapta mecanismele democratice la noile realități sociale și tehnologice.
Președinta Curții Constituționale a evidențiat faptul că toate democrațiile, prin natura lor, sunt vulnerabile. Totuși, presiunea resimțită în prezent este amplificată de modul în care se configurează regimurile politice, atât în România, cât și în alte țări.
În viziunea sa, întrebările fundamentale nu se mai limitează la funcționarea instituțiilor, ci se extind la forma de organizare a statului și capacitatea acestuia de a se adapta la transformările accelerate ale societății.
Un aspect central al acestei schimbări este influența noilor instrumente de comunicare, expansiunea rețelelor sociale și avansul inteligenței artificiale asupra proceselor democratice. Tănăsescu a sugerat că anumite mecanisme consacrate ale democrației ar putea necesita modificări pentru a rămâne eficiente și relevante în contextul actual.
De asemenea, ea a amintit un val de apropiere între deciziile politice și cetățeni, care a avut loc cu 10–15 ani în urmă, manifestat prin revizuiri constituționale și prin introducerea unor mecanisme extinse de tip referendum în diverse state.
În acest context, a fost menționată și experiența Islandei, unde, în urma unei crize economice severe, cetățenii au ieșit masiv în stradă și au încercat să participe direct la redactarea unei noi Constituții, evitând astfel instituțiile reprezentative tradiționale.
Simina Tănăsescu a subliniat că astfel de mișcări au coexistat cu o intensificare a curentelor populiste, o combinație care poate provoca dificultăți serioase pentru stabilitatea democratică. „Cele două fenomene, puse în balanță, pot conduce la o dificultate reală pentru democrații”, a explicat ea, adăugând că România nu este ocolită de aceste tendințe.
În opinia sa, provocarea majoră în anii următori va fi găsirea unui echilibru între necesitatea de participare directă a cetățenilor și menținerea unor instituții reprezentative solide, capabile să asigure stabilitatea constituțională.
