Pe 23 aprilie, nu doar slujbele religioase sunt în centrul atenției, ci și o serie de tradiții populare care reflectă teme precum protecția, fertilitatea și renașterea naturii.
Una dintre cele mai răspândite obiceiuri este decorarea gospodăriilor cu crenguțe verzi. Oamenii pun ramuri de salcie, fag, stejar sau frasin la porți, uși, feronerie, grajduri și chiar la fântâni. Această acțiune are un rol simbolic de protecție, conform credințelor populare, aceste ramuri apărând casa, animalele și culturile de spirite rele, boli și farmece. În anumite zone din Transilvania și Moldova, crenguțele de leuștean sunt folosite pentru a proteja animalele din grajduri.
Pe lângă aceste crengi, la porți se așează adesea brazde cu iarbă verde sau flori de primăvară, simbolizând reînnoirea naturii după iarnă.
Ziua Sfântului Gheorghe este însoțită și de ritualuri menite să asigure sănătatea. În mediul rural, femeile se spală dimineața cu rouă, considerată benefică pentru frumusețe și vitalitate. De asemenea, obiceiurile variază de la o regiune la alta, iar în zone din Moldova și sudul țării, oamenii rostesc descântece pentru spor și belșug, respectând tradiții pentru a aduce noroc pe parcursul întregului an.
Sărbătoarea Sfântului Gheorghe, cunoscută popular sub numele de Sângiorz, semnifică și începutul anului pastoral. Această perioadă coincide cu „măsuratul laptelui”, un ritual prin care se stabilește cantitatea de lapte produsă de fiecare oaie din turmele comune. Tot acum, turmele sunt urcate la munte, marcând debutul pășunatului.
În tradiția populară, Sfântul Gheorghe este văzut drept „capul primăverii” și cel care deschide calea naturii spre viață. Se crede că, odată cu primele sunete ale broaștelor, sfântul primește simbolic cheile sezonului cald de la Sfântul Dumitru. Aceasta marchează începutul ciclului vegetației, iar natura înflorește sub protecția sa.
În credința populară, Sângiorzul deschide ciclul vegetației și anunță venirea anotimpului cald, care se încheie la Sfântul Dumitru. Aceștia doi sunt considerați „străjeri ai timpului”, având încredințate simbolic cheile vremii.
Conform tradiției creștine, Sfântul Gheorghe s-a născut în Cappadocia, într-o familie de credincioși, în timpul domniei împăratului Dioclețian. A fost ofițer în armata romană, dar a ales să-și declare public credința, chiar și în fața persecuțiilor. Din cauza acestui act de curaj, a fost arestat și supus unor torturi severe, dar nu a cedat în fața încercărilor, fiind în cele din urmă martirizat pentru credința sa.
