Satul Șmig, cu o populație de sub 800 de locuitori, reprezintă o comoară de istorie și tradiție pentru cei care îi descoperă trecutul fascinant. Parte integrantă a comunei Alma, Șmig se mândrește cu nu mai puțin de șase biserici, inclusiv cea mai mare pictură murală din Evul Mediu din Transilvania. De asemenea, în secolul al XIX-lea, satul a fost locul descoperirii unui tezaur de aur vechi de peste 3.500 de ani, cu o greutate de peste o jumătate de kilogram, așa cum menționează președintele Consiliului Județean Sibiu, Daniela Cîmpean, pe pagina sa de Facebook.
Războiul dintre războaie
Bătrânii satului povestesc cu nostalgie despre un incident petrecut între cele două războaie mondiale, când o delegație a sașilor din Brașov a fost alungată cu o ploaie de pietre și bucăți de lemn, în contextul în care sătenii au preluat terenurile lui Papp Kálmán, un moșier armean aflat în faliment.
Azi, Șmig găzduiește credincioși din cinci confesiuni: romano-catolici, greco-catolici, evanghelici, reformați și ortodocși, ultimii având două biserici în sat.
Un sas și jumătate în sat
„În tot satul mai există un sas și jumătate”, glumește Alexander Kloos, referindu-se la o săsoaică și un sas de origine parțial maghiară, singurii reprezentanți ai etniei care a construit, în mijlocul secolului al XIV-lea, biserica cu una dintre cele mai mari fresce medievale din Transilvania.
Alexander, cetățean german și cunoscut în zona Târnavelor pentru implicarea sa în proiecte de conservare a bisericilor fortificate săsești, s-a îndrăgostit de istoria sașilor la vârsta de 30 de ani. Născut la București dintr-un tată sas sibian și o mamă basarabeancă, el povestește cum, la doar trei ani, familia sa a decis să emigreze în Germania, în vremea în care statul german oferea compensații financiare pentru fiecare sas. „Nu știu exact cât am valorat noi pentru comuniști”, adaugă el cu umor.
Revenit în România ca adult, Alexander a simțit că aparține acestor locuri. „Am vizitat peste 200 de biserici fortificate din Transilvania, majoritatea în județele Sibiu, Brașov, Mureș și Bistrița-Năsăud”, explică el, dornic să contribuie la păstrarea patrimoniului cultural.
Un angajament pentru salvarea bisericii din Șmig
Graphic designer de profesie, Alexander își dedică timpul liber salvării bisericii din Șmig. „Fiecare concediu de odihnă îl petrec în România, iar de multe ori îmi iau câte o lună de concediu fără plată pentru a fi aici, unde este mare nevoie de sprijin pentru restaurarea frescei”, mărturisește el.
După reabilitarea acoperișului bisericii de către Fundația Biserici Fortificate, micuța biserică din sat a devenit un atelier de restaurare. Din 2020, zeci de studenți din diverse colțuri ale Europei vin aici pentru a se pregăti în domeniul restaurării. Acest proiect este posibil datorită colaborărilor cu asociații precum Kulturerbe Kirchenburgen și ARCUS din Târgu Mureș, precum și universităților din București, Cluj-Napoca și Sibiu. Programul, intitulat „The Conservation Summer School”, urmează să fie acreditat de Erasmus ca „Școală Europeană de Vară”.
„Anul acesta, în premieră, vom avea trei școli de vară pentru studenți care se specializează în conservarea suprafețelor arhitecturale. Participanții provin din România, Ungaria, Germania, Franța, Olanda, Austria și Italia, toți având conștiința unei oportunități unice de a învăța practică de restaurare și conservare pe o frescă medievală, o raritate în Europa”, subliniază Alexander.
Fresca din Șmig
În Șmig, liniștea este întreruptă ocazional de câțiva săteni, majoritatea pensionari sau mame cu copii mici. Adulții sunt la muncă în Mediaș, aflat la 16 kilometri distanță. Biserica din localitate atrage turiști curioși să descopere fresca unică din zonă.
„Fresca are aproximativ 260 de metri pătrați și ilustrează Legenda Sfântului Ladislau, Rugăciunea Sfintei Ecaterina și Crucea Vie, teme importante ale catolicismului medieval. O astfel de frescă într-o biserică de sat este rară chiar și în Europa”, explică Alexander, evidențiind importanța acestei opere de artă.
De pe pereții înalți ai bisericii, sfinții privesc cu blândețe spre cei care trec pragul. Picturile au fost acoperite în trecut, dar nu distruse, iar misiunea echipei de restauratori este să le readucă la lumină.
Specialistul în restaurare Lorand Kiss ne împărtășește detalii despre frescă: „A fost descoperită recent, iar se pare că a fost realizată de același artist care a lucrat și la biserica din Mălâncrav.” El detaliază și tehnicile utilizate în Evul Mediu pentru culori, inclusiv gălbenușul de ou pentru galben și oxidul de cupru pentru verde.
Vara, biserica prinde viață datorită tinerilor studenți care vin în Șmig pentru a restaura frescele. Aceștia lucrează cu unelte precise, îndepărtând straturile de tencuială cu bisturie, având grijă să păstreze integritatea operei. Această muncă dedicată, realizată de o echipă pasionată, contribuie la revitalizarea unei părți importante din istoria comunității săsești, lăsând o amprentă durabilă asupra județului Sibiu.
