Satul Șmig, cu o populație de sub 800 de locuitori, este un loc plin de surprize pentru cei care descoperă istoria sa fascinantă. Parte a comunei Alma, acest sat se mândrește cu nu mai puțin de șase biserici și este cunoscut pentru cea mai mare pictură murală din Evul Mediu din Transilvania. De asemenea, în secolul al XIX-lea, aici a fost descoperit un tezaur de peste 3.500 de ani, care cântărea mai mult de o jumătate de kilogram de aur, după cum subliniază președintele Consiliului Județean Sibiu, Daniela Cîmpean, pe pagina sa de Facebook.
„Războiul” dintre războaie
Locuitorii mai în vârstă ai satului își amintesc cu nostalgie de un incident petrecut între cele două războaie mondiale, când o delegație de sași brașoveni a fost respinsă cu o ploaie de pietre și bușteni, ca urmare a faptului că sătenii au preluat terenurile de la Papp Kálmán, un moșier armean aflat în faliment.
În prezent, Șmigul este un loc unde coexistă credincioși din cinci confesiuni: romano-catolici, greco-catolici, evanghelici, reformați și ortodocși, aceștia din urmă având două biserici în sat.
Satul cu un sas și jumătate
„În tot satul mai există un sas și jumătate”, glumește Alexander Kloos, referindu-se la o săsoaică și un sas pe jumătate maghiar, singurii reprezentanți ai comunității săsești care au construit, în mijlocul secolului al XIV-lea, biserica ce găzduiește una dintre cele mai mari fresce medievale din Transilvania.
Alexander, cetățean german, este un cunoscut activist în zona Târnavelor, dedicându-se proiectelor de conservare și restaurare a bisericilor fortificate săsești. Deși s-a născut în București din tată sas sibian și mamă basarabeancă, s-a îndrăgostit de cultura sașilor la vârsta de 30 de ani. „Părinții mei au decis să emigreze în Germania când eu aveam doar trei ani. Atunci, statul german oferea sume între 2.000 și 5.000 de mărci pentru fiecare sas”, își amintește el.
Întors în România ca adult, Alexander a simțit imediat o conexiune profundă cu locurile sale. „Am vizitat biserica fortificată din Hosman și am realizat că aparțin acestor locuri. De atunci, am fost la peste 200 de biserici fortificate din Transilvania, majoritatea în județele Sibiu, Brașov, Mureș și Bistrița-Năsăud”, adaugă el.
Dedicație pentru restaurare
Graphic designer de profesie, Alexander își dedică tot timpul liber salvării bisericii din Șmig. „Îmi petrec fiecare concediu în România și, de multe ori, iau câte o lună de concediu fără plată pentru a putea fi aici, unde este mare nevoie de sprijin pentru restaurarea frescei”, mărturisește el.
În urma reabilitării acoperișului de către Fundația Biserici Fortificate, mica biserică din sat a devenit un important atelier de restaurare. Din 2020, zeci de studenți din diverse țări europene vin aici pentru a se pregăti în meseria de restaurator, grație asociațiilor Kulturerbe Kirchenburgen și ARCUS din Târgu Mureș, Universităților de Artă din București și Cluj-Napoca, Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, precum și parteneriatelor cu Universitatea de Arte Frumoase din Budapesta și Federația Restauratorilor din Germania. Programul, intitulat „The Conservation Summer School”, va fi acreditat de Erasmus ca „Școală Europeană de Vară”.
„Pentru prima dată, în acest an vom avea trei școli de vară destinate studenților care se pregătesc în conservarea suprafețelor arhitecturale. Aceștia vin din România, Ungaria, Germania, Franța, Olanda, Austria și Italia, având ocazia unică de a învăța practic despre restaurare și conservare pe o frescă din Evul Mediu. Astfel de oportunități sunt rare în Europa, majoritatea lucrărilor de acest tip fiind deja restaurate”, explică Alexander.
Fresca din biserica din Șmig
În Șmig, liniștea este punctată doar de câțiva săteni care ies pe stradă, majoritatea fiind pensionari sau mame cu copii mici. Adulții se află la muncă în Mediaș, situat la 16 kilometri distanță. Biserica atrage turiști curioși de fresca unică din zonă.
„Această frescă are aproximativ 260 de metri pătrați și ilustrează Legenda Sfântului Ladislau, Rugăciunea Sfintei Ecaterina și Crucea Vie, teme esențiale ale catolicismului medieval. O frescă de asemenea dimensiuni într-o biserică de sat este rar întâlnită chiar și în Europa”, spune Alexander, îndrăgostit de istoria sașilor transilvăneni.
De pe pereții înalți ai bisericii, sfinții privesc către cei care intră prin ușa grea, cu inserții metalice. Abia în ultimii ani, aceștia au fost readuși la lumină.
„Știm că trecerea de la cultul catolic la cel evanghelic a dus la acoperirea picturilor de pe pereții bisericii. Din fericire, acestea nu au fost distruse, ci doar acoperite cu var sau tencuială subțire. Misiunea noastră este să îndepărtăm aceste straturi și să redăm întreaga lucrare realizată acum mai bine de cinci secole”, explică Alexander.
Despre frescă, am discutat și cu Lorand Kiss, un specialist de renume în restaurarea picturilor medievale din România. „Este o frescă despre care nimeni nu știa în urmă cu 20 de ani. Probabil a fost realizată de același pictor care a lucrat și la biserica din Mălâncrav”, afirmă el.
Referitor la culori, Lorand ne dezvăluie câteva secrete din Evul Mediu: „Pentru galben, se folosea inclusiv gălbenușul de ou, iar pentru suportul culorilor se apela la cazeina din lapte. De asemenea, cărbunele era utilizat pentru negru, iar oxidul de cupru pentru verde”.
Pe durata verii, biserica revine la viață datorită zecilor de tineri studenți care vin în Șmig pentru a restaura frescele. Aceștia lucrează cu bisturie pentru a îndepărta tencuiala și folosesc diverse soluții pentru a îmbunătăți stratul suport al picturii. Această muncă titanică este realizată de o echipă mică, dar dedicată, care contribuie la revigorarea unui fragment din trecutul comunității săsești, lăsând o amprentă durabilă asupra județului Sibiu.
